Decizia ÎCCJ nr. 56/2019 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a procesului 3. Prin cererea introductivă, înregistrată la Judecătoria Bistrița - Secția civilă la data de 2 septembrie 2016 cu nr. 6.559/190/2016, creditoarele A - bancă comercială și B - cesionar, în contradictoriu cu debitorul C, au solicitat instanței să dispună admiterea contestației și să constate că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a notificării formulate de debitor, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. ... 4. În motivare se arată că între creditoarea A și debitorul C s-a încheiat contractul de credit bancar nr. xxxxxx din 14 august 2007, cesionat către creditoarea B prin actul adițional nr. x din 11 aprilie 2014. Potrivit clauzelor contractuale, debitorul a împrumutat suma de 55.725 CHF (pentru cumpărarea imobilului care face obiectul garanției imobiliare), pe o durată de 420 de luni (35 de ani), credit garantat prin constituirea unei ipoteci asupra imobilului situat în Bistrița. Garanția a fost constituită conform contractului de ipotecă din aceeași dată, autentificat de un notar public. Ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate, debitorul a fost supus executării silite în cadrul dosarului de executare nr. xxx/2016 la cererea creditoarei B, înregistrată la data de 18 mai 2016. ... 5. La data de 26 august 2016, debitorul a formulat o notificare în baza Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite (Legea nr. 77/2016), cu privire la darea în plată a bunului imobil ipotecat în baza contractului mai sus menționat, în vederea stingerii datoriei izvorâte din contractul de credit bancar încheiat cu banca comercială, contract cesionat către B. ... 6. Față de această notificare, creditoarele au formulat contestație în baza art. 7 din Legea nr. 77/2016, în termenul legal de 10 zile. ... 7. Prin Sentința civilă nr. 3.489 din 5 decembrie 2017, Judecătoria Bistrița - Secția civilă a respins contestația formulată de creditoarea A ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și a admis contestația formulată de creditoarea B, repunând părțile în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016. ... 8. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel debitorul. ... 9. Prin Decizia civilă nr. 710 din 27 iunie 2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul și a modificat în parte sentința, în sensul că a menținut soluția de respingere a contestației formulate de creditoarea A și a schimbat sentința, respingând contestația formulată de creditoarea B. ... 10. Împotriva acestei decizii au declarat recurs creditoarele, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea cererii introductive. ... 11. În esență, au susținut că decizia atacată este nelegală, întrucât în cauză fluctuația valutară a fost asumată de către părți la data încheierii contractului de credit, neputând fi considerată un eveniment imprevizibil, astfel încât instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv a aplicat greșit normele materiale privind impreviziunea. ... 12. Recurentele au susținut că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept, întrucât orice contract de credit în valută este supus riscului valutar. Expunerea consumatorului de credite la riscul valutar, ca tip de risc financiar materializat în fluctuații de curs valutar, reprezintă o trăsătură naturală a contractelor de credit în monedă străină. Orice împrumut denominat într-o altă monedă decât cea națională în care consumatorul obține veniturile implică obligația obținerii de către debitor a valutei necesare plății ratelor de credit, pe baza resurselor financiare pe care le are la dispoziție în moneda națională, la cursul valutar la care moneda străină poate să fie procurată. ... 13. Dacă fluctuațiile cursurilor valutare nu numai că nu sunt anormale, ci sunt chiar tipice și previzibile, variația de curs putând fi anticipată pe bază empirică, sensul și amploarea acestora rămân aleatorii. Reiese, astfel, că riscul valutar nu este situat în afara mecanismului contractului de credit în valută, ci în interiorul său, deși, aparent, în cazul creditelor denominate în valută, în condițiile în care obligațiile consumatorului de rambursare a împrumutului și de plată a remunerațiilor sunt exprimate și plătibile în moneda străină, conversia valutară ar fi exterioară contractului. Debitorul trebuie să își execute aceste obligații în moneda în care i-a fost acordat creditul, respectiv să procure valuta pentru plata ratelor, revenindu-i o veritabilă „obligație de a obține“. ... 14. Recurentele au subliniat că asumarea riscului valutar de către intimați are valoarea unei clauze de asumare a riscului schimbării împrejurărilor, în sensul pe care teoria impreviziunii îl dă acestei condiții (negative), blocând astfel aplicarea impreviziunii în cauză, indiferent de amploarea riscului survenit, iar argumentul instanței de judecată potrivit căruia dublarea cursului a fost total imprevizibilă este nefondat, fluctuația valutară neieșind cu nimic din comun în raport cu momentul anterior încheierii contractului de credit. ... 15. În ședința publică din 10 iunie 2019 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea sesizării instanței supreme, în procedura prevăzută de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri asupra chestiunilor de drept în discuție, care au primit soluții divergente, fără a se fi constituit deja o practică neunitară. ... 16. Prin Încheierea din 24 iunie 2019 s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...