Decizia ÎCCJ nr. 56/2019 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 21. Analiza textelor legale determinate ca fiind incidente în cauză relevă faptul că aplicarea și interpretarea dispozițiilor din Legea nr. 77/2016 se impun a fi realizate în considerarea prevederilor art. 147 din Constituția României și art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu valorificarea coroborată a celor statuate prin deciziile Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017 (Decizia nr. 623/2016), și nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017 (Decizia nr. 95/2017). ... 22. Interpretarea textelor legale enunțate, cu aplicarea integrată a deciziilor evocate, relevă faptul că instituția dării în plată, reglementată de Legea nr. 77/2016, are altă natură juridică decât cea reglementată de Codul civil, fiind o instituție autonomă care se bucură de reglementare specială și cu privire la care nu poate fi ignorată derogarea de la dispozițiile de drept comun enunțată în textul art. 3 din legea specială. ... 23. Concluzia care se impune este că stingerea datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat reprezintă o ficțiune juridică aplicabilă tuturor procedurilor de executare silită începute anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii, indiferent că bunul aferent garanției a fost vândut în cadrul acestei proceduri anterior/ulterior intrării în vigoare a legii, singura condiție impusă de legiuitor fiind ca acestea să fie în curs la data depunerii notificării. ... 24. Instituția impreviziunii vizează contractele cu executare succesivă și se raportează la prejudiciul suferit de una dintre părțile contractante, în cursul executării contractului, ca urmare a dezechilibrului valoric între prestații, determinat, de regulă, de creșterea rapidă și neîncetată a prețurilor și de deprecierea valorii bunurilor. ... 25. Incidența teoriei impreviziunii presupune revizuirea efectelor actului juridic, din cauza ruperii echilibrului contractual, ca urmare a schimbării împrejurărilor avute în vedere de părți în momentul încheierii actului juridic, întrucât dezechilibrul prezent, reprezentând suma evenimentelor exterioare, este de natură a schimba efectele urmărite prin încheierea convenției. ... 26. Dacă nu s-ar opera o asemenea revizuire, s-ar ajunge la situația în care efectele actului juridic să fie altele decât cele pe care părțile, în momentul încheierii respectivului act, au înțeles să le stabilească. ... 27. Revizuirea efectelor contractului este admisibilă atunci când executarea unui contract sinalagmatic devine excesiv de oneroasă pentru una dintre părțile contractante, pentru a se restabili echilibrul valoric al prestațiilor, deoarece părțile s-au obligat în condițiile economice existente la data încheierii contractului. ... 28. Impreviziunea trebuie să implice o gravă alterare a echilibrului contractual, așa cum reține și Curtea Constituțională în Decizia nr. 623/2016; ea intervine atunci când în executarea contractului a survenit un eveniment excepțional și exterior, ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii acestuia, în privința amplorii și efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligațiilor. ... 29. Instanța învestită trebuie să verifice dacă a intervenit o schimbare a împrejurărilor legate de executarea contractului după încheierea sa, aceste împrejurări să nu fi fost și să nu fi putut fi avute în vedere de către debitor, să verifice dacă modificarea circumstanțelor nu a fost integrată în riscul contractual, cauza schimbării circumstanțelor să aibă caracter exterior, obiectiv, independent de atitudinea părților. ... 30. Un debitor nu va putea invoca impreviziunea, folosind argumentul că executarea în continuare a prestațiilor contractuale îi creează o dificultate majoră în executare, din cauza faptului că veniturile pe care le obține nu îi permit să își onoreze obligațiile contractuale, însă va putea invoca onerozitatea excesivă a obligațiilor derivată din evenimentele exterioare și imprevizibile intervenite. ... 31. Debitorul care invocă incidența impreviziunii trebuie să facă dovada onerozității excesive a executării prin raportare la dezechilibrul dintre prestația sa și cea a creditorului, ceea ce presupune analiza conjugată a tuturor elementelor care au determinat ruperea echilibrului contractual, și nu o analiză disjunctă, fără cumularea efectelor evenimentelor exterioare și imprevizibile intervenite, numai într-o astfel de ipoteză fiind realizată o verificare efectivă a îndeplinirii condițiilor subiective ale impreviziunii. ... 32. Nu trebuie omis că, în analiza realizată, Curtea Constituțională a reiterat că se impune a distinge între consumatorii care nu pot să plătească și cei care nu vor să plătească creditul, ultimilor nefiindu-le aplicabilă impreviziunea, ceea ce restrânge aplicabilitatea normelor din legea specială la o impreviziune determinată subiectiv, elementele personale ale debitorului care se prevalează de incidența impreviziunii fiind determinante. ... 33. Impreviziunea, ca instituție, presupune că, după încheierea contractului, circumstanțele formării acestuia se schimbă radical și cu caracter excepțional, astfel încât prestațiile părților se regăsesc într-o disproporție vădită, obligațiile reciproce fiind dezechilibrate, astfel încât apare contrar bunei-credințe și echității să se pretindă executarea obligațiilor pentru partea afectată de schimbarea circumstanțelor. În vederea reechilibrării prestațiilor se impune ajustarea contractului, prin excepție de la principiul forței obligatorii. ... 34. Apariția dezechilibrului se analizează în relație cu riscul inerent oricărui contract și care poate fi prevăzut, dar și cu un risc supraadăugat, imprevizibil și care determină alte efecte ale actului juridic decât cele asignate de părți la momentul încheierii acestuia. ... 35. Riscul inerent acoperă devalorizarea sau valorizarea rezonabilă a monedei creditului, fluctuația valutelor fiind un fenomen economic curent, cunoscut și asumat, însă valorizarea exorbitantă a monedei creditului nu poate fi subsumată acestui risc asumat, fiind un eveniment excepțional, obiectiv, dar care nu este de natură a determina singur incidența unei impreviziuni obiective, examinarea elementelor subiective fiind necesară și obligatorie. ... 36. Teoria impreviziunii se aplică doar riscului supraadăugat, iar imprevizibilitatea schimbării împrejurărilor este și ea îndeplinită, în măsura în care riscul supraadăugat nu putea fi în mod rezonabil prevăzut la momentul încheierii contractului de credit, caracterul imprevizibil fiind necesar a fi analizat și prin raportare la cumulul elementelor, întrucât, deși în mod independent producerea unor evenimente putea fi apreciată ca fiind posibilă, producerea mai multor evenimente cumulate nu poate fi apreciată ca inerentă. ... 37. Astfel, având în vedere durata de executare a convenției, se putea asuma oscilarea cursului valutar, însă nu cu 200%, determinată de deciziile Băncii Naționale a Elveției, care au generat valorizarea monedei CHF, decizii ce nu puteau să fie prevăzute în mod rezonabil. ... 38. De asemenea, unele schimbări în parcursul profesional al debitorilor puteau fi asumate, însă nu puteau fi cuantificate efectele cumulate ale devalorizării leului, scăderii valorii bunului ipotecat, pierderii sau schimbării locului de muncă, afectarea bugetului familial analizat la momentul acordării creditului, ca urmare a unor schimbări în viața debitorilor, respectiv divorțul, căsătoria, schimbarea numărului membrilor de familie, nașterea unor copii și alte evenimente care, deși nu sunt imprevizibile, au determinat modificări impredictibile ale unor elemente care au fost luate în considerare de către ambele părți în momentul încheierii contractului de credit și, prin urmare, sunt elemente care trebuie evaluate coroborat pentru a verifica atât buna-credință, cât și ruperea echilibrului datorată unor motive exterioare. ... 39. Impreviziunea este incidentă dacă dovada onerozității excesive a executării prin raportare la dezechilibrul dintre prestația debitorului și cea a creditorului rezultă din analiza conjugată a tuturor elementelor care au determinat ruperea echilibrului contractual, și nu o analiză disjunctă, întrucât și la momentul încheierii contractului de credit toate elementele au fost analizate conjugat pentru determinarea bonității, respectiv veniturile debitorilor, numărul membrilor de familie, statutul marital, existența altor venituri, raportul dintre venituri și creditul acordat, bunurile aflate în proprietate, valoarea bunului care face obiectul contractului de ipotecă, eventuale creanțe. ... 40. Impreviziunea vizează onerozitatea contractuală stabilită prin evaluarea echilibrului prestațiilor contractuale, fiind exterioară sferei de control a debitorului și independentă de comportamentul acestuia, însă circumstanțele personale trebuie analizate pentru determinarea exigențelor instituite de instanța de contencios constituțional, vizând buna-credință și imposibilitatea obiectivă a executării. ... 41. Curtea Constituțională a mai statuat că instanța de judecată nu va analiza dacă patrimoniul debitorului se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente, ci își va limita analiza la dinamica obligațiilor reciproce întemeiate pe contractul de credit și, în măsura în care va ajunge la concluzia că această dinamică este de natură să conducă la ruina contractuală a debitorului, prin materializarea riscului supraadăugat, va putea constata că, referitor la contractul de credit astfel analizat, a intervenit impreviziunea. ... 42. Interpretarea conferită de instanța de contencios constituțional nu subminează argumentele privind analiza convergentă a elementelor care au fost examinate și la momentul încheierii convenției în dinamica obligațiilor reciproce întemeiate pe contractul de credit, fiind incluse toate aspectele evocate în contractul de credit din perspectiva limitelor răspunderii părților. ... 43. În concluzie, instanța de trimitere a apreciat că se impune analiza conjugată a tuturor elementelor care au determinat ruperea echilibrului contractual, și nu o analiză disjunctă, pentru argumentele expuse anterior. ... ...