Decizia ÎCCJ nr. 19/2019 (HP)Punctul VI

VI. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Fiind solicitat punctul de vedere al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară, Serviciul judiciar penal, prin Adresa nr. 1.708/C/2020/III-5/2019, a comunicat punctul de vedere asupra chestiunii de drept a cărei rezolvare de principiu s-a solicitat. Prin opinia transmisă la dosarul cauzei s-au formulat concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, privind chestiunea de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, considerându-se că nu este îndeplinită condiția privind legătura dintre chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și fondul cauzei. În acest sens s-a arătat că decizia Înaltei Curți, pronunțată în procedura prevăzută de art. 476 și 477 din Codul de procedură penală, trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are în cadrul soluționării pe fond a litigiului. Raportându-se la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală cu privire la admisibilitatea sesizărilor, Ministerul Public a apreciat că problema supusă dezlegării nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept, întrucât rezolvarea acesteia este condiționată de analiza datelor concrete ale cauzei, iar răspunsul ce ar putea fi dat instanței de sesizare este influențat de aceste date, întrebarea pierzându-și astfel caracterul pur teoretic. S-a mai precizat că, în situația concretă ce se conturează în cauză, judecătorul de cameră preliminară, învestit cu cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, nu s-a pronunțat cu privire la chestiuni de fond, ci doar de ordin procedural, astfel că se poate concluziona că nu încheierea pronunțată în procedura prevăzută de art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală va constitui elementul în discuție din perspectiva incidenței autorității de lucru judecat, cum a reținut instanța de sesizare, ci ordonanța procurorului prin care s-a dispus clasarea. Raportat la aceste aspecte s-a considerat că se poate concluziona că dezlegarea întrebării adresate instanței supreme nu influențează soluționarea căii de atac deduse judecății, întrucât autoritatea de lucru judecat trebuie evaluată raportat la ordonanța procurorului prin care s-a dispus clasarea, și nu la încheierea judecătorului de cameră preliminară, pronunțată în temeiul art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală. ...