Decizia ÎCCJ nr. 20/2019 (HP)Punctul XIII

XIII. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, consideră că sesizările formulate de Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie sunt inadmisibile pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. Ca urmare, admisibilitatea sesizării formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe: – curtea de apel este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, respectiv soluționarea căii de atac a apelului (art. 408 și următoarele din Codul de procedură penală); ... – s-a ridicat o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei (chestiunea face obiectul apelului declarat de Ministerul Public); ... – Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii printr-o hotărâre prealabilă, nici printr-un recurs în interesul legii; ... – chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... Se constată că instanța de control judiciar Curtea de Apel Bacău, în ultimul grad de jurisdicție, prin două încheieri separate, în dosare diferite, a formulat următoarea întrebare: „Pot fi reținute în sarcina aceluiași inculpat, în concurs real de infracțiuni conform art. 38 alin. (1) din Codul penal, infracțiunile de contrabandă calificată, prevăzută de art. 270 alin. (1) și alin. (3) și art. 274 din Legea nr. 86/2006, și constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) , (2) , (3) și (6) din Codul penal, dacă membrii grupului infracțional sunt aceiași cu participanții din cadrul infracțiunii de contrabandă calificată?“. Rezolvarea dată chestiunii de drept expusă în încheierile de sesizare este susceptibilă a avea consecințe juridice directe asupra stabilirii tratamentului sancționator față de inculpați și, implicit, asupra modului de soluționare a fondului cauzei. Totodată, din verificările efectuate a rezultat că problema de drept ce face obiectul sesizării nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Se reține că introducerea în noul Cod de procedură penală a mecanismului sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are drept scop asigurarea unei practici unitare. Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție se poate face numai în situația în care, în cursul unui litigiu aflat pe rol, se pune problema interpretării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea da naștere mai multor soluții. Nu se poate folosi procedura hotărârii prealabile dacă aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât să nu lase loc vreunei îndoieli rezonabile, cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate în cauză. Pe cale de consecință, este admisibilă adresarea unei întrebări în scopul pronunțării hotărârii prealabile doar în cazul unei dificultăți reale de interpretare a textelor de lege, care este de natură a naște o îndoială rezonabilă asupra conținutului acestora. Totodată, întrebarea care se poate adresa Înaltei Curți trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare și nu de completare a legii. Conform art. 367 alin. (1) din Codul penal, infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat constă în „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup“ și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Articolul 367 alin. (2) din Codul penal prevede că, în situația în care infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Dispozițiile art. 367 alin. (3) din Codul penal stabilesc că în situația în care faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.“ Astfel se constată că, în situația în care avem o infracțiune de constituire a grupului infracțional organizat și o infracțiune ulterioară constituirii acestui grup, legiuitorul nu a oferit o alternativă în acest sens, în circumstanțele în care aplicarea dispozițiilor art. 367 alin. (3) din Codul penal va conduce în mod obligatoriu la reținerea atât a infracțiunii de constituire a grupului infracțional organizat, cât și a infracțiunii săvârșite după constituirea acestui grup infracțional organizat, de către membrii grupului, în concurs real. În aceste condiții se consideră că dispozițiile legale invocate sunt suficient de clare și neechivoce, în sensul că în situația în care infracțiunea scop este aceea de contrabandă calificată comisă de trei (situația premisă este aceea de existență a grupului infracțional organizat care presupune cel puțin trei persoane) sau mai multe persoane [prevăzută de art. 270 alin. (1) și (3) și art. 274 din Legea nr. 86/2006], fapta de contrabandă calificată va fi reținută în concurs cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. De altfel, chestiunea de drept invocată a fost antamată prin Decizia nr. 10/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în care s-a stabilit că „în interpretarea dispozițiilor art. 367 alin. (1) și (6) din Codul penal în ipoteza în care, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracțiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, respectiv condiția tipicității.“ ...