Decizia ÎCCJ nr. 40/2019 (HP)Punctul VIII

VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 34. Într-o orientare jurisprudențială s-a apreciat că nulitatea ce poate rezulta ca urmare a nesocotirii regulilor privind reprezentarea convențională a persoanelor juridice în fața instanțelor de judecată poate fi acoperită prin însușirea cererii de către un mandatar care îndeplinește, pe seama persoanei juridice titular al cererii, condițiile prevăzute de lege în materia reprezentării convenționale. Astfel, art. 82 din Codul de procedură civilă, cuprins în subsecțiunea privind „Dispoziții generale“ a secțiunii „Reprezentarea părților în judecată“, stabilește sancțiunea aplicabilă în mod general și fără deosebire (unde legiuitorul nu distinge, nu trebuie nici interpretul să distingă), în cazul nesocotirii regulilor privind reprezentarea, materializată prin sintagma lipsa calității de reprezentant, și anume nulitatea. Aceleași dispoziții stabilesc regimul juridic general al excepției lipsei calității de reprezentant, după cum, de altfel, și doctrina este unanimă, în sensul în care începe prin a fi o excepție cu efect dilatoriu, pentru că se acordă un termen pentru complinirea lipsurilor, însă se poate finaliza cu un efect peremptoriu, în situația în care lipsurile nu sunt complinite, pentru că intervine sancțiunea nulității. Regula este o aplicație a principiului general stabilit de dispozițiile art. 177 alin. (3) din Codul de procedură civilă din materia nulităților actelor de procedură, și anume principiul salvgardării actelor de procedură: „Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunțării asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia“. Dispozițiile art. 84 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost ele interpretate prin deciziile date de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura dezlegării unor chestiuni de drept, stabilesc cu caracter de principiu regulile de reprezentare convențională în privința persoanelor juridice, stabilind o interdicție specială, și anume imposibilitatea reprezentării unei persoane juridice printr-o altă persoană juridică. Regulile reprezentării convenționale a persoanelor juridice derogă numai sub aspectul stabilirii celor ce pot avea calitatea de mandatar pe seama persoanei juridice, iar nu și în privința sancțiunii aplicabile în cazul nerespectării unei atari condiții; nefiind instituită nicio excepție în ceea ce privește regimul sancțiunii aplicabile, acesta se aplică în totalitate, astfel cum a fost configurat de legiuitor, inclusiv sub aspectul posibilității de a se acorda un termen pentru complinirea lipsurilor și acoperirea nulității absolute prin însușirea cererii de către un tip de mandatar (reprezentant) din cele două enumerate de legiuitor. ... 35. Într-o altă orientare jurisprudențială s-a arătat că nu este posibilă acoperirea nulității absolute rezultând din redactarea cererii de chemare în judecată de o persoană juridică, în calitate de mandatar al altei persoane juridice, dispozițiile art. 84 din Codul de procedură civilă fiind imperative și de strictă interpretare. Redactarea și promovarea unei cereri de chemare în judecată de către un reclamant persoană juridică, prin mandatar persoană juridică, atrag sancțiunea nulității acesteia, conform dispozițiilor art. 179 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată promovată în aceste condiții nu poate fi acoperită, deoarece încălcarea dispozițiilor referitoare la reprezentarea procesuală reprezintă unul dintre cazurile de nulitate necondiționată de existența unei vătămări (art. 176 pct. 2 din Codul de procedură civilă), motiv pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 177 din Codul de procedură civilă referitoare la situațiile în care instanța poate dispune înlăturarea vătămării, fără anularea actului. ... 36. S-a exprimat și opinia că dispozițiile art. 82 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care stabilesc că atunci când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, nu pot fi invocate în contextul problemei de drept în discuție deoarece acest text de lege se referă la situația în care cererea de chemare în judecată a fost formulată printr-un reprezentant care nu și-a dovedit calitatea, iar nu la situația în care cererea de chemare în judecată a fost formulată printr-un reprezentant căruia legea nu îi recunoaște această calitate. Prin urmare, temeiul de drept pentru acoperirea nulității este dat de dispozițiile art. 177 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar nu de dispozițiile art. 82 alin. (1) din același act normativ. ... 37. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 138/C/119/111-5/2019 din 31 ianuarie 2019, a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării. ... ...