Decizia ÎCCJ nr. 42/2019Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 31. Din datele comunicate de curțile de apel, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat că opiniile exprimate au fost în sensul ambelor interpretări prezentate în cuprinsul încheierii de sesizare, după cum urmează: ... 32. Într-o opinie s-a considerat că dispozițiile art. 491 alin. (1) și art. 472 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu condiționează formularea recursului/apelului incident de invocarea unor motive de recurs/apel care să vizeze doar dispozițiile hotărârii atacate ce au fost criticate prin cererea de recurs/apel principal, apreciindu-se că motivele recursului/apelului incident pot tinde la casarea hotărârii atacate sub orice aspect care prezintă interes pentru intimatul ce declară apel/recurs incident. ... 33. S-a argumentat că aceste dispoziții privesc și ipoteza în care intimatul din recursul principal nu are un interes pregnant de a formula el însuși recurs principal, dar, constatând că partea adversă a procedat la declararea căii de atac și luând cunoștință de motivele acesteia, poate considera că apărarea poziției sale necesită formularea unui recurs incident prin intermediul căruia să repună în discuție soluțiile cuprinse în decizie/sentință, în încheieri premergătoare și pe care nu le-ar fi putut supune dezbaterii prin întâmpinare întrucât, prin neatacare, ar fi intrat sub autoritatea lucrului judecat. ... 34. Această opinie a fost împărtășită de judecătorii de la Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă, Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Bacău, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, opinia majoritară la Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă, Tribunalul Gorj - Secția a II-a civilă, opinia minoritară la Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, parțial Tribunalul Bistrița-Năsăud, Tribunalul Cluj - Secția civilă, Curtea de Apel Galați - Secția a IIa civilă, opinia majoritară la Tribunalul Galați - Secția I civilă, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă, Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă și parțial Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă. ... 35. Această chestiune de drept a fost supusă dezbaterii în cadrul întâlnirii profesionale din trimestrul I al anului 2018 pentru unificarea practicii judiciare și formarea profesională continuă la nivelul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, iar opinia majoritară a judecătorilor a fost că este admisibil recursul incident având ca obiect soluția pronunțată de instanța de fond privind reducerea onorariului avocațial, în contextul în care recursul principal vizează soluția pronunțată asupra cererii principale. În susținerea acestei opinii s-a arătat că opțiunea legiuitorului nu este aceea de a limita recursul incident la cadrul procesual stabilit prin recursul principal, din perspectiva obiectului acestuia. Trimiterea făcută de dispozițiile art. 491 din Codul de procedură civilă în sensul aplicabilității și ale art. 488 din Codul de procedură civilă subliniază că recursul incident trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază partea, fără însă a se face vreo altă distincție, sens în care rezultă cu evidență că aceste motive sunt proprii recursului incident și determină independența acestuia față de recursul principal. ... 36. Practica judiciară identificată în sensul acestei opinii, respectiv că obiectul recursului/apelului incident poate privi o parte din hotărârea instanței de apel care nu a fost atacată cu recurs principal, a fost ilustrată prin următoarele hotărâri judecătorești: Decizia nr. 224 din 13 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.601/83/2016; Decizia nr. 107 din 20 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă în Dosarul nr. 526/265/2015, nedefinitivă; Decizia nr. 897 din 4 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Sălaj - Secția civilă în Dosarul nr. 5.758/337/2015; Decizia nr. 265 din 2 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Sălaj - Secția civilă în Dosarul nr. 4.298/337/2017; Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 1.413/94/2014*; Decizia nr. 26A din 16 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 39.076/3/2014; Decizia nr. 73 din 23 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 30.717/3/2017. ... 37. În cealaltă opinie s-a apreciat că recursul incident (ca, de altfel, și apelul incident) nu poate privi decât acea parte din hotărâre care a fost deja atacată prin recursul principal. ... 38. S-a argumentat că recursul incident are un pronunțat caracter accesoriu, care rezultă din faptul că nu se poate în niciun caz declara și înăuntrul termenului pentru recursul principal, deci nu va putea fi niciodată calificat drept recurs principal, astfel că soluția asupra sa va depinde întotdeauna de actul de dispoziție al recurentului principal sau de soluția dată asupra recursului principal. Acele aspecte ale litigiului care nu au fost atacate prin recursul principal se poate aprecia că au intrat sub autoritatea de lucru judecat la împlinirea termenului de recurs, deci înainte ca recursul incident să poată fi declarat. ... 39. Această opinie a fost exprimată de judecătorii de la Tribunalul Bihor - Secția I civilă, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Iași - Secția civilă, Judecătoria Iași, opinia majoritară la Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă, parțial Tribunalul Bistrița-Năsăud, Tribunalul Specializat Cluj, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă și parțial Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă. ... 40. Practica judiciară identificată în sensul acestei opinii, respectiv că recursul/apelul incident nu poate privi decât acea parte a hotărârii care a fost atacată prin recursul/apelul principal, a fost ilustrată prin următoarele hotărâri judecătorești: Decizia nr. 241A din 14 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 845/112/2017; Decizia nr. 201 din 13 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.098/231/2013; Decizia nr. 480 din 21 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția I civilă în Dosarul nr. 10.432/231/2013; Decizia nr. 21 din 13 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.210/173/2016; Decizia nr. 340 din 16 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția I civilă în Dosarul nr. 13.769/231/2017. ... 41. Curtea de Apel Timișoara și Curtea de Apel Pitești au comunicat că nu au identificat practică judiciară, nefiind exprimate nici puncte de vedere teoretice. ... 42. Curtea de Apel Ploiești a identificat o singură hotărâre judecătorească, respectiv Decizia nr. 315 din 13 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.296/315/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, prin care a fost respins recursul incident ca inadmisibil, față de caracterul accesoriu al acestuia, constatându-se că pârâta ar fi trebuit să își formuleze criticile pe calea unui recurs principal, deoarece decizia instanței de apel îi era defavorabilă sub aspectul respingerii apelului incident, iar riscul unei soluții defavorabile trebuie examinat prin raportare la recursul principal declarat de reclamantă. ... 43. La nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate următoarele decizii, cu titlu de practică judiciară relevantă: Prin Decizia nr. 1.399 din 20 aprilie 2018, pronunțată de Secția I civilă în Dosarul nr. 20.760/3/2013, recursul incident a fost analizat numai în limitele criticilor ce au făcut obiectul recursului principal. În acest sens, instanța a reținut următoarele: „Recursul incident exercitat în condițiile art. 472 și 474 din Codul de procedură civilă - la care trimit în mod expres prevederile art. 491 din Codul de procedură civilă - are caracter accesoriu în raport cu recursul principal, în sensul că, prin declararea recursului principal, există riscul pentru partea care a câștigat procesul, în tot sau în parte, de a i se înrăutăți situația prin eventuala admitere a recursului principal și are, astfel, interesul de a formula o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii recurate. Caracterul accesoriu este accentuat de dispozițiile art. 472 alin. (2) din Codul de procedură civilă, din care rezultă dependența soluției date recursului incident de soluția dată de instanță recursului principal. Așadar, recursul incident este admisibil numai în măsura existenței riscului schimbării soluției date în apel într-un sens favorabil recurentului principal, prin aderarea la recurs urmărindu-se împiedicarea adoptării unei asemenea soluții în calea extraordinară de atac. Recursul incident nu este deschis în absența acestui risc sau, dacă a fost exercitat, rămâne fără efect atunci când riscul nu mai există, față de nesoluționarea în fond a recursului principal. În cauză, se reține că, prin decizia recurată, apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat, cu obligarea apelantului-reclamant la cheltuieli de judecată într-un cuantum mai mic decât cel solicitat de către intimatul-intervenient. Reclamantul nu a declarat recurs principal împotriva soluției de respingere a apelului său, ci recurs incident, prin care a criticat atât dispoziția de respingere a apelului, cât și dispoziția privind cheltuielile de judecată, urmărind, dacă nu înlăturarea acestora, cel puțin diminuarea cuantumului stabilit în sarcina sa. În schimb, intervenientul a declarat recurs principal, nemulțumit fiind de cuantumul cheltuielilor de judecată acordate. Față de considerentele anterior expuse în legătură cu caracterul accesoriu al recursului incident, se constată că riscul unei soluții defavorabile există doar în privința soluției vizând cheltuielile de judecată, criticate prin recursul principal. Dacă acesta din urmă ar fi admis, casarea deciziei recurate, pe temeiul art. 497 din Codul de procedură civilă, ar fi una parțială, conducând la rejudecare exclusiv cu privire la cheltuielile de judecată, nu și cu privire la apelul însuși. În aceste condiții, urmează a se constata că recursul incident este admisibil, însă doar în limitele criticilor din recursul principal, astfel încât nu pot fi primite motivele de recurs referitoare la soluția de respingere ca nefondat a apelului reclamantului și nu vor fi cercetate.“ De asemenea, prin Decizia nr. 1.625/23.09.2016, pronunțată de Secția I civilă în Dosarul nr. 5.476/118/2014, s-a reținut caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal. Prin Decizia nr. 2.749 din 21 octombrie 2016, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 917/36/2013, Decizia nr. 1.860 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Secția I civilă în Dosarul nr. 36.556/3/2013, Decizia nr. 1.400 din 20 aprilie 2018, pronunțată de Secția I civilă în Dosarul nr. 40.819/3/2014, și Decizia nr. 957 din 20 martie 2018, pronunțată de Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 45.345/3/2014, față de caracterul accesoriu al recursului incident, acesta a fost admis alături de recursul principal, în situația în care soluția adoptată a fost cea de casare a hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare. Prin Decizia nr. 1.013 din 31 martie 2016, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 5.712/2/2013, s-a respins recursul incident, întrucât în raport cu soluția preconizată în privința recursului principal (respingere ca nefondat) analiza acestuia nu mai este necesară. Au fost identificate soluții jurisprudențiale recente în cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a considerat că nu este limitat obiectul recursului incident la partea din hotărâre ce formează obiectul recursului principal, relevante în acest sens fiind: Decizia nr. 268 din 23 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.678/2/2016, Decizia nr. 2.149 din 17 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 383/33/2018, și Decizia nr. 3.750 din 3 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 768/57/2017/a1. În același sens au fost identificate decizii ale Completului de 5 judecători în materie civilă al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au fost soluționate pe fond recursurile incidente: Decizia nr. 98 din 27 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.615/1/2016; Decizia nr. 311 din 4 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 288/1/2017; Decizia nr. 312 din 4 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 291/1/2017. ... 44. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 1.169/C/1.789/III-5/2019 din 5 iunie 2019, a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări. ... ...