Decizia ÎCCJ nr. 48/2019 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 16. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, în calitate de intimat-reclamant, consideră că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, susținând că această chestiune de drept nu este nouă, față de Decizia nr. 23/2011, astfel că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. Totodată, arată că de la momentul pronunțării acestei decizii, asupra chestiunii de drept în discuție nu mai există practică neunitară, aspectele asupra cărora au existat soluții contradictorii înainte de anul 2011 fiind tranșate prin considerentele deciziei sus-menționate. Apreciază că aspectele cu privire la buna-credință și securitatea raporturilor juridice urmează a fi analizate de instanța de judecată raportat la fiecare caz în parte, nefiind posibil ca Înalta Curte de Casație și Justiție să stabilească de plano ca pentru toate situațiile de reconstituire a dreptului de proprietate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998, doar pentru că actele respective nu au fost atacate în instanță într-un anumit termen, acest lucru să nu mai fie posibil. Or, o astfel de interpretare se află în contradicție cu dispozițiile art. 1 și art. 1.249 din Codul civil, neexistând niciun text de lege care să deroge de la imprescriptibilitatea acțiunii în constatarea nulității absolute. ... 17. Primăria Comunei Chirnogi și Comisia locală de fond funciar a comunei Chirnogi, în calitate de apelante-pârâte, au fost de acord cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că hotărârile comisiei județene, protocoalele de predare-primire a suprafețelor de teren și hotărârile comisiei locale de punere în posesie nu au fost contestate. ... 18. Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a depus un punct de vedere în sensul că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. Conform practicii și doctrinei, îndată ce se stabilește, potrivit legii sau naturii sale, că un bun este de uz sau de interes public, prima consecință este că acel bun nu poate aparține decât statului sau unităților administrativ-teritoriale, iar a doua consecință este regimul juridic special. Bunurile din domeniul public sunt inalienabile [art. 861 alin. (1) din Codul civil și art. 136 alin. (4) din Constituția României]; în același sens, dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 statuează că nu pot fi înstrăinate, ci pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate ori date în administrare gratuită anumitor subiecte. Față de aceste prevederi legale, consecința faptului că bunurile sunt proprietate publică nu poate fi decât nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise cu încălcarea legii. În acest sens există numeroase decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, spre exemplu Decizia nr. 374 din 13 februarie 2018 a Secției I civile, prin care s-a menținut soluția instanței de apel în ce privește constatarea nulității absolute parțiale a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri proprietate publică. ... 19. După comunicarea raportului, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. ... ...