Decizia ÎCCJ nr. 22/2019 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 13. În opinia apelantului-pârât, care a formulat cererea de sesizare a instanței supreme, textul de lege în cauză, pentru a fi invocat în promovarea unei astfel de acțiuni, impune cerința realizării unor vânzări succesive a unui teren sau a terenurilor înscrise în titluri de proprietate constatate nule ulterior, iar când se realizează această cerință se dispune de către instanță restituirea prețului actualizat fostului proprietar deposedat. S-a mai arătat că în speța de față nu a fost efectuată decât o singură vânzare de către autorul pârâților, cu respectarea principiilor ad validitatem, ad solemnitatem, dar instanța a considerat că au fost efectuate vânzări succesive și a dispus restituirea unei sume cu titlu de despăgubiri civile, fără să explice dacă este prețul actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală, din contractul încheiat în baza titlului de proprietate declarat nul ulterior, sau prețul de piață actualizat al terenului ce a făcut obiectul unei astfel de vânzări. Apelantul-pârât a considerat că modul în care a fost interpretat și aplicat acest text de lege de către instanța de fond este străin de sensul în care a fost adoptat de către legiuitor, cel puțin modul ce se desprinde direct din redarea ad litteram a acestuia, apreciind astfel că trebuie să se realizeze o lămurire și o interpretare oficială a celor două chestiuni arătate în prezenta cerere, pentru o justă soluționare a cauzei de față și a altor spețe de acest gen. ... 14. În opinia apelanților-reclamanți, modul de interpretare propus de apelantul-pârât este în dezacord cu regulile generale referitoare la interpretarea normelor juridice și este în măsură să creeze un vid legislativ, motiv pentru care normele de drept nu trebuie văzute doar prin prisma înțelesului literal al termenilor, ci lămurirea sensului unei norme juridice trebuie să se facă pe baza legilor logicii și a sistemului de argumentare pe care se sprijină. Norma de drept este unanim văzută de instanțele judecătorești, în sensul că, indiferent de câte înstrăinări au avut loc de la data obținerii titlului constatat nul și până la data la care fostului proprietar rămas fără teren i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, cel care este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren este numai cel care a vândut terenul în baza titlului constatat nul, și nu terțul sau terții subdobânditori ai vânzării sau vânzărilor succesive. Apelantul-pârât nu este considerat subdobânditor, ci răspunde în calitate de „având cauză“, fiind succesor cu titlu universal al tatălui său. De asemenea, prin interpretarea dispozițiilor art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 nu se poate ajunge la încălcarea unor norme de drept internațional, astfel că valoarea despăgubirilor trebuie să fie justă și echitabilă. Dacă instanțele judecătorești ar accepta stabilirea unei despăgubiri de 475 lei pentru terenul ce nu mai poate fi restituit în natură, s-ar rupe echilibrul dintre aceasta și valoarea terenului, întrucât acest lucru ar echivala cu lipsa unei despăgubiri. De altfel, restituirea prețului actualizat cu indicele de inflație de către fostul proprietar ar echivala cu o sancțiune pentru acesta, fiind denaturat scopul prevăzut de legiuitor prin adoptarea dispozițiilor art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997. ... 15. După comunicarea raportului, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. ... ...