Decizia CCR nr. 170/2025Punctul 8

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece situația reglementată de dispozițiile criticate, precum și regimul special de scutire, stabilit de art. 152 din Legea nr. 571/2003, reprezintă măsuri de politică fiscală adoptată de către stat, care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 572 din 1 octombrie 2019, paragraful 30) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50), atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui just echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Referitor la pretinsa discriminare între situația persoanelor juridice cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA, determinată de inactivitatea acestora, și a celor care nu figurează înregistrate în scopuri de TVA, potrivit Codului fiscal, pentru alte motive, învederează că doar pentru motivul că nu ar fi înregistrate în scopuri de TVA acestea nu pot beneficia de un tratament uniform tocmai ca urmare a situației diferite în care se află (Decizia Curții Constituționale nr. 657 din 17 octombrie 2019, paragraful 16). În ceea ce privește anularea înregistrării unei persoane în scopuri de TVA, condițiile și procedura sunt prevăzute la art. 153 alin. (9) din Legea nr. 571/2003, nefiind o operațiune aleatorie sau discreționară a organului fiscal, astfel că măsura interzicerii deducerii taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor efectuate după anularea înregistrării în scopuri de TVA nu încălcă libertatea economică, având în vedere că acest drept este garantat în condițiile legii (Decizia Curții Constituționale nr. 272 din 22 martie 2012). Anularea înregistrării în scopuri de TVA, în contextul dat, este circumstanțiată de inactivitatea contribuabilului, respectiv de neevidențierea unor achiziții de bunuri/servicii și nici de livrări de bunuri/prestări de servicii, iar, în această perioadă, contribuabilul nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor efectuate, dar este supus obligației de plată a TVA colectate, în conformitate cu prevederile Codului fiscal, aferentă operațiunilor taxabile desfășurate în perioada respectivă, aspect ce nu poate conduce la încălcarea art. 44 din Constituție, întrucât, de principiu, o sarcină fiscală determină diminuarea patrimoniului celui în sarcina căruia cade obligația fiscală, dar această diminuare nu conduce la suprimarea dreptului de proprietate. Pentru toate aceste motive, nu este afectat nici art. 53 din Constituție, dreptul pretins a fi încălcat fiind dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, or textul constituțional vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale (astfel cum sunt prevăzute în titlul II capitolul II din Legea fundamentală). ...