Decizia CCR nr. 176/2025Punctul 6

CCR · decizie de neconstituționalitate · 08.04.2025 · dosar 714/114/2020
Punctul 6
6. Tribunalul Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. În esență, arată că, deși există premisele ca excepția de neconstituționalitate să fie întemeiată, ținând seama de sensul general al noțiunii privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială și de prevederile Codului muncii în ceea ce privește acest drept, critica formulată asupra dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 200/2006 nu poate fi reținută. Legea în discuție are rolul de armonizare a legislației naționale cu aquis-ul comunitar, sens în care transpune Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția salariaților în cazul insolvabilității angajatorului, cu modificările și completările aferente, care are o anumită sferă de aplicare. De asemenea, egalitatea în drepturi, astfel cum este consacrată prin Constituție, presupune că cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, însă nu sunt considerate discriminatorii normele care avantajează sau dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, în măsura în care acestea nu se află în aceeași situație juridică. Or, prevederile legale criticate (aplicabile salariaților în cazul insolvabilității angajatorului în coroborare cu normele legale în materia insolvenței) și cele ce reglementează materia societăților nu conțin situații identice, întrucât instituția lichidării determinate de insolvență este diferită de instituția lichidării voluntare reglementată de legislația în materia societăților. Astfel, Legea nr. 31/1990 prevede cazurile în care, la cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății, iar Legea nr. 85/2014 stabilește regulile în domeniul prevenirii insolvenței și al insolvenței, insolvența fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. ...
Sursa oficială ↗