Decizia ÎCCJ nr. 13/2018 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Instanța de trimitere a arătat că, potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal, este considerat funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului sau supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Potrivit acestui text, astfel cum Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. 26/2014 cu ocazia analizei situației medicului din cadrul unei unități sanitare din sistemul public, nu este suficient ca persoana respectivă să exercite un serviciu de interes public, ci trebuie să și fie învestită sau controlată, după caz, supravegheată, de autoritățile publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. În considerentele acestei decizii s-a reținut că noțiunea de „funcție publică“ se află în strânsă corelație cu noțiunea de „interes public“, ambele urmărind satisfacerea trebuințelor de interes general, în baza prerogativelor constituționale care fac să prevaleze interesul public față de cel privat, iar domeniul sănătății este considerat un obiectiv de interes social major conform art. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006. S-a arătat că sănătatea publică reprezintă un obiectiv de interes național, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora asistența de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societății în vederea protejării și promovării sănătății populației, scopul asistenței de sănătate publică constituindu-l promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor și îmbunătățirea calității vieții, iar strategia sistemului sănătății publice urmărește asigurarea sănătății populației în cadrul unor comunități sănătoase. Pentru a asigura un segment al activității de sănătate publică, respectiv acordarea asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate prin consultații și eliberare de prescripții gratuite pentru persoanele asigurate, Casa Națională de Asigurări de Sănătate încheie contracte-cadru cu cabinetele medicale individuale, contracte în urma cărora aceste cabinete furnizează, în condițiile legii, servicii persoanelor asigurate în sistemul public, servicii care sunt însă achitate cabinetelor de la bugetul de stat prin casele județene de asigurări de sănătate. În concret, s-a opinat că asigurarea sănătății publice pe acest segment se realizează prin activitatea cabinetelor medicale care furnizează asiguraților anumite servicii medicale, care ulterior le sunt decontate din fonduri de la bugetul de stat. În speță, între Casa de Asigurări de Sănătate Suceava și Societatea Comercială MENSAN - S.R.L. Fălticeni, administrată prin inculpata I.G., au fost încheiate contracte de furnizare de servicii medicale, având ca obiect furnizarea serviciilor medicale în asistența medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile clinice și acupunctură, servicii acordate asiguraților la serviciile medicale cuprinse în pachetul de servicii de bază și în pachetul minimal de servicii medicale, în specialitatea psihiatrie. În baza acestor contracte, Casa Națională de Asigurări de Sănătate este obligată să deconteze contravaloarea serviciilor medicale clinice și acupunctură acordate de medic conform specialității clinice și competențelor confirmate prin ordin al ministrului sănătății, în condițiile prevăzute în Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că, potrivit legii penale, noțiunea de „funcționar public“ are un înțeles mai larg decât cel din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și faptului că exigențele de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. Prin aceeași decizie s-a reținut că „determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidența normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauza și autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public“. Unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate „funcționari publici“ în condițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, atunci când acestea, deși funcționează în baza unei legi speciale și nu sunt finanțate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public și sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorități publice. În considerentele acestei decizii s-a reținut că noțiunea de „funcție publică“ se află în strânsă corelație cu noțiunea de „interes public“, ambele urmărind satisfacerea trebuințelor de interes general, în baza prerogativelor constituționale care fac să prevaleze interesul public față de cel privat, iar domeniul sănătății este considerat un obiectiv de interes social major conform art. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006. Pentru considerentele mai sus expuse, s-a concluzionat că medicul din cadrul cabinetului individual în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate realizează un obiectiv social major, respectiv asigurarea sănătății publice, și pentru această activitate este remunerat în mod exclusiv de către stat prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, fapt pentru care se poate reține că are calitatea de funcționar public conform art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, fiind evident că legiuitorul nu a avut intenția de a scoate de sub incidența legii penale fapta de luare de mită săvârșită de persoane ce îndeplinesc această funcție. ...