Decizia CCR nr. 669/2024Punctul 35

35. În continuare, Curtea observă că măsura analizată creează un mecanism de colectare și vărsare a taxelor datorate statului. Însă punerea în executare a hotărârii prin care a fost admisă cererea de ajutor public judiciar sub forma eșalonării taxei judiciare de timbru, în condițiile în care beneficiarul acestui ajutor a renunțat la judecata cererii sale pentru care a fost acordat ajutorul, nu este necesară în raport cu scopul legitim urmărit. În lipsa unei reglementări graduale/dozate a măsurii care să permită plata taxei judiciare de timbru corespunzător serviciului public prestat, legiuitorul intervine abrupt, astfel încât măsura depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului legitim urmărit. Așadar, în lipsa situației premise, respectiv inexistența cheltuielilor ocazionate de realizarea actului de justiție nu se poate ajunge la deposedarea pură și simplă a reclamantului de sumele de bani care, ipotetic, ar trebui avansate pentru prestarea serviciului justiției. Curtea reiterează obligația legiuitorului de a reglementa în acord cu exigențele testului ingerinței minime în drepturile fundamentale, evitânduse astfel intruziunile excesive în conținutul acestora (a se vedea în acest sens Decizia nr. 597 din 15 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 9 octombrie 2020, paragraful 30, Decizia nr. 748 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 16 februarie 2022, paragraful 33, sau Decizia nr. 789 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2022, paragraful 22). ...