Decizia ÎCCJ nr. 19/2017 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a fost sesizată cu judecarea contestației formulate de inculpata G.C. împotriva Încheierii nr. 37 din 1 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6.177/118/2016/a1. Prin Rechizitoriul nr. 356/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: – S.C. O.A.C. - S.R.L. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare; ... – C.I. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005; ... – N.V. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu modificările ulterioare; ... – G.C. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, în forma prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, art. 35 din Codul penal și art. 48 alin. (1) din Codul penal. ... În actul de sesizare s-au reținut următoarele: – în perioada 23 martie 2012-30 iunie 2013, S.C. O.A.C. - S.R.L., prin administratorii C.I. și N.V., a evidențiat în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, în scopul diminuării creanței fiscale, fiind creat un prejudiciu la bugetul general consolidat al statului în valoare totală de 2.432.615,56 lei, din care impozit pe profit în sumă de 973.046,56 lei și TVA în sumă de 1.459.569 lei; ... – în perioada 23 martie 2012-8 august 2012, C.I., în calitate de administrator al S.C. O.A.C. - S.R.L., a evidențiat în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, în scopul diminuării creanței fiscale, fiind creat un prejudiciu la bugetul general consolidat al statului în valoare totală de 82.269,68 lei, din care impozit pe profit în sumă de 32.907,68 lei și TVA în sumă de 49.362 lei; ... – în perioada 30 septembrie 2012-30 iunie 2013, N.V., în calitate de administrator al S.C. O.A.C. - S.R.L., a evidențiat în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, în scopul diminuării creanței fiscale, fiind creat un prejudiciu la bugetul general consolidat al statului în valoare totală de 2.350.345,88 lei, din care impozit pe profit în sumă de 940.138,88 lei și TVA în sumă de 1.410.207 lei; ... – în perioada 30 septembrie 2012-30 iunie 2013, G.C., cu intenție, a ajutat-o pe inculpata N.V., administrator al S.C. O.A.C. - S.R.L., să evidențieze în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, în scopul diminuării creanței fiscale, fiind creat un prejudiciu la bugetul general consolidat al statului în valoare totală de 2.350.345,88 lei, din care impozit pe profit în sumă de 940.138,88 lei și TVA în sumă de 1.410.207 lei. ... Prin Încheierea nr. 37 din 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.177/118/2016/a1, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanța - Secția penală, în baza art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală a respins ca nefondate cererile și excepțiile invocate de inculpata G.C., a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. 356/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații S.C. O.A.C. - S.R.L., C.I., N.V. și G.C. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpata G.C. La termenul din 29 martie 2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie învestit cu soluționarea contestației formulate de inculpata G.C., din oficiu, a pus în discuție, în conformitate cu art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea stabilirii justei aplicări a dispozițiilor art. 491 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală. Prin Încheierea din 31 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.177/118/2016/a1, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: Dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 491 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, în cauzele în care pentru aceeași faptă sau pentru fapte conexe celor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva persoanei juridice, s-a pus în mișcare acțiunea penală și împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, reprezentarea persoanei juridice se realizează de către mandatarul persoană fizică desemnat de reprezentantul legal sau de practicianul în insolvență, în ordinea și condițiile stabilite de textul legal, sau instanța de judecată poate opta între cei doi, înlăturând pe mandatarul persoană fizică desemnat de reprezentantul legal Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală a dispus suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea hotărârii prealabile. În esență, judecătorul de cameră preliminară a reținut că împotriva S.C. O.A.C. - S.R.L. s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005. De asemenea, și împotriva reprezentantului legal al inculpatei S.C. O.A.C. - S.R.L., numita N.V., s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005. În aplicarea prevederilor art. 491 alin. (2) din Codul de procedură penală, numita N.V., în cursul urmăririi penale, l-a desemnat pe numitul Ș.M. să reprezinte societatea inculpată. În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 492 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „dacă persoana juridică este reprezentată prin mandatar, numit în condițiile art. 491 alin. (2) și (3) , citarea se face la locuința mandatarului ori la sediul practicianului în insolvență desemnat în calitatea de mandatar“, S.C. O.A.C. - S.R.L. trebuia să fie citată, în cursul procedurii de cameră preliminară, la locuința mandatarului Ș.M. Prin încheierea de ședință din 7 decembrie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Constanța - Secția penală, s-a dispus, în baza art. 491 alin. (3) din Codul de procedură penală, desemnarea unui mandatar din cadrul practicienilor în insolvență. Totodată, s-a dispus citarea persoanei juridice inculpate potrivit art. 492 alin. (2) din Codul de procedură penală. Așadar, s-a constatat că judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Constanța a dat o altă interpretare dispozițiilor art. 491 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, respectiv că, indiferent de opțiunea exprimată de reprezentantul legal al societății de a-și desemna un mandatar în condițiile art. 491 alin. (2) din Codul de procedură penală, se poate trece peste manifestarea de voință a acestuia și se poate desemna, în condițiile art. 491 alin. (3) din Codul de procedură penală, un mandatar din rândul practicienilor în insolvență. Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Constanța a apreciat că este necesară lămurirea acestei probleme, întrucât citarea persoanei juridice inculpate se realizează prin mandatar, la locuința acestuia, iar toate drepturile procesuale recunoscute inculpatei persoane juridice, pe tot parcursul procesului penal, se exercită de către și prin mandatarul desemnat conform art. 491 alin. (2) sau alin. (3) din Codul de procedură penală, drepturi a căror încălcare ar putea conduce la vicierea întregii proceduri, în faza camerei preliminare și la instanța de fond. S-a arătat că de modul de interpretare a dispozițiilor art. 491 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală depinde aplicarea dispozițiilor art. 492 alin. (2) , art. 108 alin. (2) , art. 374, art. 375, art. 378, art. 388 și art. 389 din Codul de procedură penală întrucât, neputându-se stabili persoana care are calitatea de mandatar, persoana fizică sau practicianul în insolvență, nu se poate cunoaște persoana care va fi citată, căreia să i se aducă la cunoștință drepturile pe care le are, respectiv de a-și desemna un apărător ales, de a fi audiată, de a urma procedura simplificată, de a propune probe, de a participa la dezbateri și de a avea ultimul cuvânt, drepturi esențiale de care depinde respectarea dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Constanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât: – este învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, în calea contestației îndreptate împotriva încheierii prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. 356/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța; ... – de lămurirea modului de rezolvare a problemei de drept în discuție depinde nu numai soluționarea contestației prin trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, dar și soluționarea în continuare a cauzei de către instanța de fond, întrucât prin încheierea atacată cu contestație s-a dispus începerea judecății; ... – problema de drept pusă în discuție nu face obiectul unui recurs în interesul legii, iar asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat deja printr-o decizie întemeiată pe dispozițiile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură penală sau printr-o hotărâre întemeiată pe dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală. ... În ceea ce privește condiția ca de problema de drept în discuție să depindă soluționarea în fond a cauzei, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de apel a apreciat că aceasta este îndeplinită în speță, deoarece, așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat în jurisprudența sa, cu ocazia analizării problemelor ce au constituit obiectul deciziilor nr. 11 din 2 iunie 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 7 iulie 2014) și nr. 10 din 12 aprilie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016) pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, condiția de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este îndeplinită atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât și în cazul în care privește o dispoziție de drept procesual. Or, în cauză, s-a apreciat că, din punct de vedere procesual, între problema de drept în discuție și modul de soluționare a contestației există o relație de dependență, întrucât nelegala stabilire a calității de reprezentant al persoanei juridice inculpate determină nelegala citare și, ulterior, în fața instanței de fond, încălcarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea absolută sau relativă, conform art. 281 și art. 282 din Codul de procedură penală. Punctele de vedere ale părților și Ministerului Public Procurorul, în cadrul concluziilor sale orale, a apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerând că prevederile art. 491 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală nu necesită o interpretare, ordinea și modalitatea desemnării mandatarului fiind clar expuse de dispozițiile legale mai sus menționate. Inculpații, prin intermediul apărătorilor aleși sau desemnați din oficiu, au apreciat că se impune sesizarea instanței supreme, având în vedere că de modul de interpretare a dispozițiilor art. 491 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală depinde reprezentarea persoanei juridice de către mandatar sau de către practicianul în insolvență, ambii desemnați în cauză, precum și respectarea drepturilor procesuale ale acesteia. Punctul de vedere al instanței care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Potrivit art. 491 alin. (2) din Codul de procedură penală „dacă pentru aceeași faptă sau pentru fapte conexe s-a pus în mișcare acțiunea penală și împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta își numește un mandatar pentru a o reprezenta“. Conform art. 491 alin. (3) din Codul de procedură penală „în cazul prevăzut la alin. (2) , dacă persoana juridică nu și-a numit un mandatar, acesta este desemnat, după caz, de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanță, din rândul practicienilor în insolvență, autorizați potrivit legii. Practicienilor în insolvență astfel desemnați li se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 273 alin. (1) , (2) ,(4) și (5) .“ Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Constanța a apreciat că, în situația în care reprezentantul legal al persoanei juridice inculpate și-a desemnat un mandatar persoană fizică, în condițiile art. 491 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu se poate trece peste manifestarea de voință a acestuia și să se desemneze un practician în insolvență în condițiile art. 491 alin. (3) din Codul de procedură penală, această ultimă dispoziție legală stabilind explicit cazurile în care judecătorul de cameră preliminară ar fi avut posibilitatea să desemneze un practician în insolvență pentru a reprezenta societatea inculpată în procesul penal. Având în vedere că în numeroase cauze se omite aplicarea dispozițiilor art. 491 alin. (2) din Codul de procedură penală și se trece la desemnarea directă a practicianului în insolvență ca reprezentant al societății inculpate sau chiar se acceptă, în această calitate, practicianul în insolvență desemnat de instanța civilă în procedura falimentului sau lichidării judiciare, s-a considerat că este necesar să se dea o interpretare acestor dispoziții legale care să uniformizeze practica diferită la nivelul instanțelor. În acest sens s-a făcut trimitere la Dosarul penal nr. 15.074/118/2012 în care a fost trimisă în judecată S.C. V.C. - S.R.L. reprezentată de administratorul judiciar S.I. IPURL, la Dosarul nr. 6.028/118/2015 în care s-a dispus trimiterea în judecată, în calitate de inculpată, a S.C. R.M.C. - S.R.L., reprezentată de administrator judiciar T.C. și la dosarele penale nr. 7.493/118/2014, nr. 8.492/118/2014 și nr. 4.813/118/2015, toate aflate pe rolul Tribunalului Constanța. ...