Decizia CCR nr. 656/2024Punctul 15

15. Judecătoria Medgidia consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că din coroborarea dispozițiilor legale criticate rezultă cu claritate elementele constitutive cerute pentru reținerea săvârșirii contravenției, de către un subiect activ care poate fi cu ușurință identificat prin aplicarea textelor de lege unele în corelație cu celelalte. Astfel, pentru a se stabili săvârșirea contravenției prevăzute de art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003, este necesară lecturarea art. 2 alin. (1) din același act normativ, dispoziții clare și accesibile care vin în completarea articolului care reprezintă temeiul angajării răspunderii contravenționale. Mai mult, tocmai sub aspectul calității textului de lege, se constată că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 prevede precizări suplimentare, care vin în completarea și dezvoltarea art. 2 alin. (1) din aceeași lege. În ceea ce privește prevederile art. 17 din Legea nr. 333/2003, instanța judecătorească apreciază că rezultă cu claritate situația premisă distinctă avută în vedere, impunânduse o delimitare a obligației de pază a bunurilor din vagoanele staționate pe calea ferată, care incumbă conducătorilor unităților care le dețin, și obligația de pază a căilor ferate, care revine operatorilor economici. De asemenea, instanța constată, în baza normelor criticate, că angajarea răspunderii contravenționale se face în mod nediscriminatoriu pentru toate persoanele care întrunesc condițiile cerute pentru a fi subiect activ. Impunerea unor cerințe suplimentare pentru subiectul activ al contravenției nu se traduce printr-o inegalitate a cetățenilor în fața legii, ci este justificată chiar de specificul contravenției pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze. ...