Decizia CCR nr. 591/2024Punctul 63

63. O altă critică formulată de autoarea excepției este aceea conform căreia obligația de pază a stațiilor feroviare revine administratorului infrastructurii, conform legislației speciale aplicabile, astfel că nu mai este nevoie de asigurarea unei paze suplimentare din partea operatorului feroviar, în temeiul Legii nr. 333/2003, cu consecința că doar o interpretare și o aplicare defectuoase ale acestei legi pot conduce la sancționarea operatorilor feroviari pentru nerespectarea ei. Curtea observă că autoarea excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile Legii nr. 333/2003, ci este nemulțumită, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi de lege de către organul administrativ care a aplicat sancțiunea contravențională. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autoarei excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. ...