Decizia ÎCCJ nr. 12/2017 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiştilor consultaţi În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiştilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. Catedra de drept din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti a opinat în sensul că, în primul rând, temeiul juridic în baza căruia sesizarea Serviciului de Probaţiune Ialomiţa se impunea a fi soluţionată îl constituie prevederile art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală, iar nu dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. În acest sens s-a arătat că, potrivit art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, „pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa (…) concursului de infracţiuni“. Astfel, se observă că art. 585 din Codul de procedură penală este incident doar în cazul pedepselor executabile, nu şi în situaţia în care executarea pedepselor care urmează a fi contopite a fost suspendată sub supraveghere. Pentru această ultimă ipoteză este aplicabil doar art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală, normă ce constituie temeiul procedural al anulării suspendării sub supraveghere şi contopirii pedepselor aplicate persoanei condamnate, fără a avea vreo legătură cu identificarea legii penale în baza căreia are loc propriu-zis contopirea. În al doilea rând, dacă cel puţin una dintre infracţiunile concurente comise de către persoana condamnată a fost săvârşită după 1 februarie 2014, ulterior anulării suspendărilor sub supraveghere, instanţa urmează a contopi cele două pedepse potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal. În acest sens, s-a făcut trimitere la prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. În fine, în cazul în care ambele infracţiuni comise de către persoana condamnată au fost săvârşite anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni urmează a fi determinat potrivit dispoziţiilor legii penale identificate ca fiind mai favorabilă, acestea fiind, în principiu, dispoziţiile legii vechi, respectiv art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior. În acest sens s-a făcut trimitere la Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 15 ianuarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi la Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 septembrie 1997, pronunţată de Curtea Constituţională. ...