Decizia ÎCCJ nr. 15/2017 (HP)Punctul V

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 25.04.2017 · dosar 635/1/2017
Punctul V
V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie curţile de Apel Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Ploieşti şi Timişoara. În majoritate, punctele de vedere exprimate de curţile de apel au fost în dezacord cu opinia cuprinsă în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume că, în cazul transportului de droguri de risc/mare risc pe teritoriul unui stat şi, ulterior, pe teritoriul României, se pot reţine două infracţiuni, prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000, în concurs ideal. Astfel, magistraţii Secţiei penale a Curţii de Apel Bacău au considerat că trebuie reţinut concursul ideal de infracţiuni, întrucât fapta prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu absoarbe infracţiunea prevăzută de art. 2 din aceeaşi lege. Curtea de Apel Braşov a comunicat faptul că, în urma consultării judecătorilor din cadrul Secţiei penale, au fost exprimate două puncte de vedere: Într-o opinie majoritară s-a apreciat în sensul existenţei unui concurs ideal de infracţiuni, prevăzut de art. 2 alin. (1) şi/sau alin. (2) , respectiv art. 3 alin. (1) şi/sau alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin raportare la obiectul juridic diferit al celor două infracţiuni. Astfel, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, obiectul juridic este unul complex, întrucât, pe lângă relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică şi, implicit, a persoanelor care ar putea deveni consumatoare de droguri de risc/de mare risc - obiect comun pentru ambele incriminări, sunt apărate şi relaţiile sociale ce vizează regimul juridic vamal care este reglementat prin norme proprii şi care, prin astfel de fapte, este lezat prin introducerea şi/sau scoaterea din ţară, precum şi prin importul şi/sau exportul unor droguri de risc/de mare risc. O altă opinie, minoritară, a fost în sensul celei exprimate de completul de trimitere, în sensul că se va reţine o singură infracţiune, respectiv cea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000, acţiunea unică de transport reprezentând aceeaşi împrejurare faptică care se regăseşte în ambele norme de incriminare. S-au anexat xerocopii de pe deciziile penale nr. 364/Ap din 9.07.2014 şi nr. 91/Ap din 19.03.2014 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, în care problema de drept a cărei rezolvare este pusă în discuţie a fost soluţionată în sensul opiniei majoritare expuse anterior. La nivelul secţiilor penale ale Curţii de Apel Bucureşti şi Tribunalului Ilfov a fost exprimată opinia majoritară în sensul că acţiunea unică continuată de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal. Opinia contrară, potrivit căreia acţiunea unică de transport de droguri de risc şi de mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României, desfăşurată de acelaşi subiect activ, constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şi nu al infracţiunii prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs ideal, a fost conturată, în majoritate, la nivelul tribunalelor Bucureşti, Giurgiu şi Ialomiţa. În acest sens, cu titlu exemplificativ, au fost ataşate hotărâri judecătoreşti. Opiniile judecătorilor Secţiei penale a Curţii de Apel Cluj au fost împărţite referitor la încadrarea juridică corectă a faptei din speţa Curţii de Apel Bucureşti, prin urmare nu s-a înaintat un punct de vedere unitar. Tribunalul Cluj a transmis că, în urma examinării practicii judiciare relevante a instanţei, s-a constatat că, în situaţia avută în vedere prin adresa înaintată, practica şi jurisprudenţa din cadrul Tribunalului sunt în sensul reţinerii doar a infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 - trafic internaţional de droguri (în ipoteza în care se pune problema unui autor care efectuează doar acte de transport pe teritoriul altui stat, iar apoi pe teritoriul României, ca urmare a introducerii ilegale în ţară a drogurilor de risc/mare risc). Tribunalul Bistriţa-Năsăud a arătat că, în jurisprudenţa Secţiei penale, s-a statuat că acţiunea unică de transport al drogurilor de risc şi de mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul naţional, desfăşurată de acelaşi subiect activ, constituie elementul material doar al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şi nu al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din actul normativ sus-menţionat, aflate în concurs. Tribunalul Maramureş a transmis că, în opinia judecătorilor din cadrul Secţiei penale, transportul drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României constituie infracţiunile prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs real. În acest sens, cu titlu exemplificativ, au fost ataşate hotărâri judecătoreşti. Tribunalul Sălaj a arătat că nu au fost identificate hotărâri relevante pronunţate în această materie. Opinia judecătorilor din cadrul Secţiei penale asupra chestiunii de drept puse în discuţie este în sensul că în cauză s-ar impune a fi reţinut concursul ideal de infracţiuni, având în vedere că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000 sancţionează traficul internaţional de droguri, respectiv introducerea drogurilor în ţară, iar art. 2 din Legea nr. 143/2000, ca modalitate alternativă, transportul acestora la destinaţie. Curtea de Apel Constanţa nu a expus o părere relativ la problema de drept în discuţie, precizând că, la nivelul Secţiei penale şi pentru cauze penale cu minori şi de familie din cadrul acestei instanţe, există jurisprudenţă cu privire la problema de drept supusă dezbaterii, sens în care s-au anexat xerocopii de pe sentinţele penale nr. 143 din 28 august 2015 şi nr. 107 din 27 august 2013 pronunţate de Tribunalul Tulcea şi rămase definitive prin deciziile penale nr. 1.249/P din 18 decembrie 2015 şi nr. 471/P din 11 iulie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa. Din cuprinsul acestor hotărâri rezultă faptul că, la încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către inculpaţii din cauză, s-au reţinut, deopotrivă, în concurs, infracţiunile prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000. Curtea de Apel Craiova a comunicat că opinia majoritară a instanţelor din raza de competenţă a acestei curţi (tribunalele Dolj, Olt şi Gorj) este în sensul că acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României poate realiza elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal. În opinie minoritară, Tribunalul Mehedinţi a apreciat că există o singură infracţiune, prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000. A fost ataşată Decizia penală nr. 988 din 1 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova. Curtea de Apel Galaţi a comunicat faptul că opinia majoritară a judecătorilor din cadrul acestei instanţe este în sensul că, în cazul transportului de droguri de risc/mare risc pe teritoriul unui stat şi, ulterior, pe teritoriul României, se pot reţine două infracţiuni, prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000, în concurs ideal. Infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 este comisă în momentul tranzitării frontierei de stat cu drogurile de risc/mare risc, iar transportul ulterior al aceloraşi droguri pe teritoriul ţării constituie infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000. Nu s-au identificat hotărâri judecătoreşti relevante care să se refere strict la modalitatea transportului de droguri de risc/mare risc. Magistraţii Secţiei penale a Tribunalului Galaţi au opinat, deopotrivă, în sensul reţinerii infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000. Privitor la jurisprudenţa în materie a fost ataşată xerocopie a Sentinţei penale nr. 82 din 10 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Galaţi, hotărâre ce nu este definitivă. În sens contrar, în acord cu opinia cuprinsă în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, magistraţii Judecătoriei Lieşti au apreciat că acţiunea unică de transport al drogurilor de risc şi mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României, desfăşurată de acelaşi subiect activ, constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, şi nu al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs ideal. Magistraţii Tribunalului Vrancea au opinat în sensul că acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României constituie concursul între traficul internaţional de droguri şi traficul de droguri de risc/mare risc, deoarece sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni, cu referire la modalitatea normativă a traficului internaţional de droguri. Această din urmă infracţiune se poate reţine, având în vedere că, după ce inculpaţii au tranzitat ţările menţionate, prin simpla deţinere a drogurilor traficate, săvârşesc, în concurs, şi cea dea doua infracţiune, respectiv trafic de droguri. Elementul material al infracţiunii prevăzute la art. 3 din Legea nr. 143/2000 constă în introducerea sau scoaterea, precum şi importul/exportul de droguri, fără drept. Pentru cea de-a doua infracţiune, respectiv cea de trafic de droguri de risc/mare risc, se realizează distinct un alt element material, şi anume cel al deţinerii. Curtea de Apel Iaşi a comunicat jurisprudenţa relevantă cu privire la problema de drept în discuţie, dar şi punctele de vedere ale judecătorilor din cadrul tribunalelor Iaşi şi Vaslui, care au fost în sensul aplicării concursului ideal de infracţiuni prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000. La nivelul Secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Oradea s-a exprimat un punct de vedere în sensul că acţiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României este absorbită în mod natural în elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, astfel încât se va reţine infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 ori de câte ori nu există şi alte variante alternative ale laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 care nu pot fi înglobate în acţiunile de „introducere în ţară“ sau de „import“ prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000. Tribunalul Satu Mare a comunicat că jurisprudenţa este orientată în sensul reţinerii concursului de infracţiuni. S-a anexat xerocopie de pe Sentinţa penală nr. 44 din 11 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, cu menţiunea că la nivelul Curţii de Apel Oradea şi al Tribunalului Bihor nu s-au identificat hotărâri judecătoreşti privind problema de drept vizată. Curtea de Apel Piteşti a comunicat faptul că, la nivelul acestei instanţe, nu a fost identificată practică judiciară referitoare la problema de drept supusă discuţiei. Punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Piteşti este în sensul că acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000, în concurs ideal, şi nu infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeaşi lege. S-a apreciat că elementele constitutive ale celor două infracţiuni, atât obiectul juridic şi urmarea socialmente periculoasă, cât şi elementul material, modalitatea de săvârşire a infracţiunilor fiind diferită, infracţiunea de trafic intern de droguri (de risc sau de mare risc) nu este absorbită de cea de trafic internaţional de droguri. În consecinţă, s-a arătat că trebuie reţinute două infracţiuni în concurs ideal, întrucât persoanele cercetate nu numai că transportă drogurile, dar le şi deţin în vederea traficării, ce constituie o altă modalitate de comitere a infracţiunii de trafic intern de droguri, ceea ce semnifică faptul că simpla deţinere ilicită a drogurilor, în vederea traficării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii respective, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi subiective. Curtea de Apel Ploieşti a transmis, în xerocopie, Sentinţa penală nr. 486 din 1 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova. Magistraţii Secţiei penale din cadrul Tribunalului Prahova împărtăşesc opinia potrivit căreia acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal. Magistraţii Judecătoriei Câmpina au exprimat următoarea opinie: Acţiunea unică continuă de transport de droguri de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României constituie elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal. Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, dar şi pe cele ale art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în ţară. Nu se poate concluziona în sensul că infracţiunea reglementată de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este o variantă agravată a infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2) , întrucât cele mai multe din variantele acesteia din urmă (cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea, prepararea) nu se pot regăsi în elementul material al infracţiunii reglementate în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. În acest sens este şi Decizia nr. 1.137 din 12 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Opinia magistraţilor Judecătoriei Mizil a fost în sensul că acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal, respectiv trafic internaţional de droguri. Opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Secţiei penale a Tribunalului Buzău a fost în sensul că există un concurs ideal de infracţiuni între faptele prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000. Curtea de Apel Timişoara a comunicat faptul că, în urma consultării judecătorilor de la Secţia penală, s-a apreciat că transportul drogurilor pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României constituie elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal. Aceeaşi opinie au exprimat-o, în unanimitate, şi Tribunalul Arad, cu menţiunea că, în ipoteza în care s-ar aprecia altfel, dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Codul penal ar rămâne fără niciun efect, precum şi Judecătoria Caransebeş. În acest sens, cu titlu exemplificativ, au fost ataşate hotărâri judecătoreşti. Opinia unanimă din cadrul Secţiei penale a Tribunalului Timiş a fost în sensul că acţiunea unică de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României poate constitui o singură infracţiune prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri doar în ipoteza în care elementul material al laturii obiective nu presupune şi alte activităţi care intră în conţinutul normativ al art. 2 din lege, spre exemplu, transportul nu este urmat de vânzarea pe teritoriul României. Dimpotrivă, Tribunalul Caraş-Severin şi Judecătoria Moldova Nouă au achiesat la punctul de vedere al completului de judecată care a formulat întrebarea. Curţile de Apel Suceava şi Târgu Mureş nu au exprimat un punct de vedere vizând chestiunea supusă dezlegării şi nu au identificat jurisprudenţă relevantă cu privire la problema de drept în discuţie. Judecătoriile Odorheiu Secuiesc şi Reghin s-au raliat opiniei completului de judecată care a formulat întrebarea. În plus, Judecătoria Reghin a apreciat că infracţiunea de trafic internaţional de droguri, prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000, fiind o variantă agravantă a infracţiunii prevăzute de art. 2 din aceeaşi lege, în condiţiile în care există o acţiune unică de transport, doar existenţa unui raport de extraneitate nu ar putea conduce la reţinerea unui concurs de infracţiuni. ...
Sursa oficială ↗