Decizia ÎCCJ nr. 20/2017 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilităţii sesizării 20. În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul articolului 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: – existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă; ... – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. ... ... 21. Primele două condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât, în ambele dosare, tribunalul, legal învestit cu soluţionarea unui apel aflat în curs de judecată, urmează să pronunţe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 22. Cea de-a treia condiţie, însă, nu este îndeplinită. ... 23. Astfel, deşi art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept“, atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţa constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că, pentru a putea fi vorba despre o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. ... 24. De asemenea, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, a unei reglementări cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidenţa unor principii generale ale dreptului al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile. ... 25. Cele două instanţe care au formulat sesizările solicită interpretarea şi lămurirea conţinutului unor sintagme cuprinse în art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în funcţie de care vor aplica dispoziţiile cuprinse în aceste texte de lege. ... 26. Concret, se cere a se lămuri dacă în noţiunile de „orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă“ (alin. 3 alart. 857 din Codul de procedură civilă), respectiv „ipotecile şi celelalte sarcini reale“ (alin. 4 al aceluiaşi articol) este inclusă şi măsura sechestrului prevăzută de art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală. ... 27. Acest aspect a primit, în mod constant, o dezlegare unitară, atât în practica instanţelor judecătoreşti, inclusiv în cea a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, în practica Curţii Constituţionale, precum şi în doctrină, în sensul că măsura asigurătorie, care vizează un bun imobil şi care este dispusă într-un proces penal, are valoarea unei inscripţii ipotecare. Faptul că se foloseşte termenul de „sechestru asigurător“, şi nu acela de „ipotecă“, nu a reprezentat o controversă jurisprudenţială ori doctrinară. ... 28. Aceeaşi terminologie era folosită şi în reglementarea Codului de procedură civilă de la 1865 [art. 518 alin. (3) şi (4) ], nefiind identificate interpretări neunitare nici la acel moment. ... 29. Reglementarea prevăzută de art. 857 din Codul de procedură civilă, referitoare la transmiterea proprietăţii unui imobil prin adjudecare, este identică cu cea cuprinsă în Codul de procedură civilă de la 1865, noile dispoziţii aducând anumite completări, însă fără a modifica regimul măsurilor asigurătorii care intră sub incidenţa textului de lege invocat. De asemenea, condiţia noutăţii unei chestiuni de drept nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită, astfel cum se arată de către instanţele de trimitere, numai din perspectiva unei analize limitate doar la împrejurarea că asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare. ... 30. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa anterioară^1, că noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o normă nou-intrată în vigoare, ci şi de una veche, deoarece criteriul vechimii, prin raportare exclusivă la anul emiterii respectivului act normativ supus dezbaterii, nu poate fi absolutizat. ... 31. Relevant în examinarea condiţiei noutăţii chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită pe calea mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile sunt existenţa şi dezvoltarea unei jurisprudenţe constante în materia de referinţă, deoarece caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor judecătoreşti, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară cristalizată în timp. ... 32. Ca atare, câtă vreme problema de drept ce face obiectul sesizării a mai fost analizată în doctrină, în interpretarea unui act normativ mai vechi, dar care cuprindea o reglementare similară sub aspectele care interesează în cauza de faţă, caracterul de noutate se pierde şi face inadmisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 33. Sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti este inadmisibilă şi dintr-o altă perspectivă. ... 34. Deşi, în esenţă, se solicită interpretarea unor norme cuprinse în art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, raportului juridic dedus judecăţii în cauza aflată pe rolul acestei instanţe nu îi sunt aplicabile aceste norme, întrucât nu ne aflăm în ipoteza reglementată de textul de lege. ... 35. Astfel, ipoteza prevăzută de alin. 4 al textului de lege mai sus invocat se referă la radierea, din oficiu, din cartea funciară a ipotecilor, a sarcinilor reale, precum şi a altor drepturi reale intabulate după notarea urmăririi în cartea funciară. Or, în cauza dedusă judecăţii şi în legătură cu care s-a solicitat interpretarea unei norme de drept, nu regăsim această ipoteză, fiind vorba despre radierea unei ipoteci (un sechestru asigurător dispus în procesul penal) notată anterior notării urmăririi în cartea funciară. ... 36. Din studierea jurisprudenţei puse la dispoziţie de curţile de apel se observă că instanţele au pe rol cauze similare în care se identifică aceeaşi problemă de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, respectiv ipoteza prevăzută de art. 857 alin. (4) din Codul de procedură civilă, practica fiind orientată majoritar spre aceeaşi soluţie. ... 37. Aceste instanţe consideră că se poate radia din oficiu un sechestru asigurător penal înscris asupra unui imobil, atâta vreme cât a fost notat ulterior notării încheierii urmăririi silite în procedura vânzării la licitaţie a imobilului. ... 38. Aşa cum s-a menţionat în precedent, din niciuna dintre aceste hotărâri nu reiese faptul că instanţele au întâmpinat greutăţi în a considera sechestrul asigurător penal ca nefăcând parte din categoria sarcinilor şi ipotecilor prevăzute de art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, soluţiile fiind unitare în acest sens. ... 39. Prin urmare, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită şi-a clarificat înţelesul în practica instanţelor, acestea stabilind, în majoritate, o interpretare unitară. ... 40. Având în vedere argumentele expuse, în sensul că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă poate fi uzitat doar ca urmare a întrunirii condiţiilor restrictive de admisibilitate evocate, rolul său unificator putând fi exercitat numai în privinţa chestiunilor de drept noi, care se impun cu pregnanţă a fi lămurite şi care prezintă o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că sesizările nu sunt admisibile. ... ...