Decizia CCR nr. 591/2024Punctul 62

62. Analizând dispozițiile Legii nr. 289/2005, Curtea reține că aceasta reglementează măsurile pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniul transportului pe calea ferată. Printre infracțiunile reglementate se regăsește intrarea sau staționarea persoanelor neautorizate în zonele unde accesul este interzis prin afișe ori semne corespunzătoare din perimetrul stațiilor de cale ferată, reviziilor, depourilor și triajelor de rețea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a căii ferate, a materialului rulant, precum și a instalațiilor, accesoriilor sau a altor componente ale acestora, precum și sustragerea de componente ale căii ferate, de bunuri din vagoanele care sunt în compunerea unui tren aflat în circulație sau programat pentru circulație. Cât privește Hotărârea Guvernului nr. 203/1994, aceasta stabilește faptele care constituie contravenții la normele privind transporturile pe căile ferate române, sancțiunile care se aplică și organele împuternicite să constate și să sancționeze aceste fapte. Așa fiind, spre deosebire de Legea nr. 333/2003, care consacră răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor ori valorilor pe care unitățile le dețin cu orice titlu, cele două acte normative invocate de autoarea excepției consacră răspunderea juridică penală, respectiv contravențională a persoanelor care încălcă normele privind transporturile pe căile ferate române, deci au o sferă de reglementare diferită de cea supusă controlului de constituționalitate. În consecință, nu se poate reține nicio confuzie sau neclaritate cu privire la destinatarii normelor, sub aspectul stabilirii răspunderii lor juridice, chestiunea în cauză reprezentând o problemă de aplicare a legilor în funcție de faptele săvârșite. ...