Decizia ÎCCJ nr. 12/2017 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 15. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reținând următoarele: este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; soluționarea cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor legale ce constituie obiectul sesizării; chestiunea de drept este nouă și asupra ei Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei alte sesizări, în condițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 16. În ce privește Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de trimitere a arătat că aceasta dă chestiunii de drept în discuție o interpretare divergentă în raport cu interpretarea dată în jurisprudența instanțelor naționale. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 17. Instanța de trimitere, Curtea de Apel Cluj, nu a formulat un punct de vedere propriu-zis cu privire la problema de drept înaintată instanței supreme spre dezlegare, rezumându-se la a invoca necesitatea lămuririi acesteia, în raport cu jurisprudența divergentă a instanțelor cu privire la acest aspect. ... 18. A arătat instanța de trimitere că problema de drept în discuție nu este clară, chiar dacă textul de lege a cărui interpretare se solicită nu face nicio distincție, părând, la prima vedere, că vizează orice situație în care prin hotărâre de condamnare definitivă se aplică o sancțiune privativă de libertate, indiferent de modul de executare a acesteia, așa cum s-a stabilit și prin deciziile Curții Constituționale nr. 188 din 7 aprilie 2016 și 66 din 16 februarie 2016, precum și prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 19. Astfel, instanța de trimitere a susținut că în decizia Curții Constituționale nr. 188 din 7 aprilie 2016 se arată, în mod neechivoc, caracterul diferit al regimului juridic aplicabil funcției publice față de cel al aleșilor locali, fapt pentru care Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi aplicată automat, fără o analiză proprie a textului de lege în discuție și a celorlalte reglementări din Legea nr. 188/1999. ... 20. Se arată că este necesar a se avea în vedere, la interpretarea textului art. 98 lit. f) din Legea 188/1999, că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi - de a fi ales în cadrul autorității publice sau în funcții elective publice, conform art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Codul penal din 1969, este și ea suspendată, conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei principale. Totodată este necesar a se avea în vedere că este posibil ca, în anumite situații, cum s-a întâmplat și în speță, să nu se aplice o pedeapsă complementară în acest sens sau funcționarul public să fie chiar reabilitat de drept. Mai mult, potrivit art. 54 din Legea nr. 188/1999, existența unei asemenea condamnări nu reprezintă un impediment pentru ocuparea unei funcții publice. ... ... ...