Decizia CCR nr. 91/2024Punctul 18

18. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale prin raportare la textele de referință constituționale și cele cuprinse în tratatele și pactele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, incidente prin filtrul art. 20 din Constituție. Plecând de la scopul reglementării, nu se poate admite ca sub umbrela prevederilor art. 61 lit. c) din Codul muncii angajatorul să dispună măsura concedierii salariatului pentru inaptitudine fizică și/sau psihică, dacă atribuțiile din fișa postului pot fi în continuare exercitate, cu implementarea unor măsuri de protecție a sănătății în muncă. De altfel, din interpretarea textului de lege supus controlului de constituționalitate rezultă că inaptitudinea trebuie să conducă la imposibilitatea exercitării atribuțiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat. Instanța mai reține că stabilirea limitei dintre inaptitudine și aptitudine condiționată nu este lăsată de legiuitor la aprecierea angajatorului (chiar dacă justifică interes în acest sens) și că nu se poate aprecia că aptitudinea condiționată reprezintă o subcategorie a inaptitudinii fizice/psihice, prevăzută expres și limitativ de art. 61 lit. c) din Codul muncii, întrucât acest tip de concediere a fost prevăzut în favoarea salariatului. Normele de drept material criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie coroborate cu întregul cadru legislativ în materie. În concret, limitarea cazurilor în care se poate dispune concedierea pentru inaptitudine fizică/psihică reprezintă o materializare a principiului constituțional prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție, conform căruia angajatorul are obligația de a le asigura salariaților cele mai bune condiții de muncă, cu scopul apărării vieții, a integrității corporale și a sănătății acestora și a altor persoane participante la procesul de muncă. Atunci când medicul de medicina muncii stabilește aptitudinea în muncă a salariatului și eliberează avizul „apt condiționat“, angajatorul are obligația să se conformeze recomandărilor dispuse și să adapteze condițiile de muncă nevoilor salariatului, fără să mai facă o evaluare proprie a posibilităților salariatului de a-și îndeplini atribuțiile. Cu alte cuvinte, avizul „apt condiționat“ instituie în sarcina angajatorului obligația de a lua măsuri de protecție socială la locul de muncă, de asigurare a securității și sănătății în muncă; una dintre aceste măsuri poate fi adaptarea locului de muncă, prin mijloace tehnice, dacă acest lucru este posibil. ...