Decizia CCR nr. 618/2023Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că normele procesual penale criticate nu stabilesc modalitatea procesual penală prin care procurorul „remediază“ neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată. Susține că dispozițiile art. 345 alin. (3) Codul de procedură penală nu stabilesc că procurorul poate emite un act de „remediere“ a rechizitoriului, cu toate că practica a decis că procurorul trebuie să emită un act separat de rechizitoriu în acest sens. Arată că, în practică, se întâlnesc mai multe situații (acceptate și de instanțele de judecată). Astfel, inițial, practica majoritară a parchetelor era aceea de a emite un „supliment de rechizitoriu“, iar instanțele acceptau această modalitate de remediere. În prezent, practica majoritară a parchetelor este aceea de a emite o ordonanță prin care este remediat rechizitoriul, iar instanțele acceptă această modalitate de remediere. Susține că, în viitor, este posibil să se considere că art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală dispune cu privire la un nou act procedural („actul de remediere a neregularităților actului de sesizare“) și practica se va schimba din nou. Precizează că practica a mai acceptat îndreptarea neregularităților rechizitoriului și printr-un răspuns al parchetului care a conținut „precizări, lămuriri sau completări ale actului de sesizare“, atunci când acest răspuns a avut următoarele forme: proces-verbal, referat, precizări sau note. Susține că, în practica instanțelor și a parchetelor, s-a decis că ordonanța prin care sau remediat neregularitățile rechizitoriului face corp unitar cu rechizitoriul, având valoare egală cu actul de sesizare. Subliniază că nu există nicio mențiune în Codul de procedură penală care să precizeze că o ordonanță emisă de procuror poate face corp comun cu rechizitoriul sau că ordonanța emisă de procuror poate remedia un rechizitoriu neregulamentar întocmit ori că ordonanța respectivă are valoare egală cu rechizitoriul. Susține că toate aceste soluții constituie dovezi suplimentare ale efectelor vădit neconstituționale pe care le au dispozițiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală. Susține totodată că aceste „creații jurisprudențiale“, fără niciun fel de bază legală, încalcă nu numai dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) , ci și pe cele ale art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, care stabilesc că doar prin lege organică se reglementează organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești și a Ministerului Public. ...