Decizia CCR nr. 580/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, deși persoana vătămată a fost prezentă la două termene de judecată, aceasta nu a putut fi audiată. Ulterior, instanța judecătorească a constatat că, deși persoana vătămată „are cunoștință de proces, i s-a pus în vedere să se prezinte la judecată, având în vedere că cercetarea judecătorească a suferit amânări din cauza lipsei acesteia, (...) că aceasta se sustrage cu rea-credință, nu se prezintă la judecată pentru a fi audiată“, motiv pentru care a dispus amendarea acesteia. Arată că la următorul termen de judecată, întrucât persoana vătămată nu s-a prezentat pentru a fi audiată, s-a dispus renunțarea la administrarea acestei probe, constatându-se imposibilitatea aducerii acesteia în fața instanței. Invocă Decizia nr. 836 din 8 decembrie 2015. Autorul excepției apreciază că, raportat la aceste împrejurări, renunțarea la audierea persoanei vătămate în cursul cercetării judecătorești, în condițiile în care instanța constată că audierea este posibilă, însă din cauza conduitei procesuale a persoanei vătămate nu poate fi adusă spre a fi ascultată, încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Forma în vigoare a textului criticat este neclară, interpretabilă, legiuitorul neindicând care sunt împrejurările în care o probă devine imposibil de administrat. Atitudinea culpabilă a persoanei vătămate care nu răspunde chemărilor instanței de judecată nu poate echivala cu „imposibilitatea de administrare a unei probe“ și nu poate să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului. ...