Decizia CCR nr. 338/2023Punctul 49

49. Analizând criticile de neconstituționalitate formulate de autorii prezentei sesizări cu referire la lipsa de precizie, previzibilitate și claritate a unor texte de lege, Curtea reține că, într-adevăr, trimiterile pe care acestea le conțin sunt la un anumit act normativ, în ansamblul său, și nu punctual, la articole de lege determinate cuprinse în acestea. Modalitățile de redactare invocate de autorii sesizării, de tipul „prevăzut la art. 70 și urm. din Legea nr. 31/1990, republicată“, „reglementat de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (…) și de Legea nr. 31/1990“ și „în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice“ (din cuprinsul art. 2 pct. 7, 21 și 28 din ordonanța de urgență, modificată prin art. I pct. 2 din legea criticată), „în termenele stabilite în prezenta ordonanță de urgență și în legislația secundară“ [din cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. a) din ordonanța de urgență, modificată prin art. I pct. 4 din legea criticată], „pentru încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență“ [din cuprinsul art. 4^2 alin. (10) lit. e) din ordonanța de urgență, modificată prin art. I pct. 7 din legea criticată] sau „criteriile de referință din sectorul privat“ [din cuprinsul art. 8 alin. (4^2) din ordonanța de urgență, modificată prin art. I pct. 12 din legea criticată], reprezintă, însă, tocmai expresia acestei tehnici legislative de utilizare, în redactarea normelor juridice, a categoriilor generale, și nu a listelor exhaustive. Această tehnică este permisă în virtutea principiului generalității legilor și, uneori, este chiar preferabilă pentru asigurarea supleței normei juridice și a caracterului său general. Totodată, este de observat că astfel de formule generice nu pot avea în mod individual capacitatea să producă, prin ele însele, efecte negative asupra nivelului de protecție constituțională garantat drepturilor și libertăților fundamentale, ci trebuie vizată modalitatea în care efectiv este afectat un anume drept sau interes constituțional; or, autorii sesizării nici nu aduc argumente concrete în acest sens. În plus, așa cum s-a arătat în jurisprudența în materie a Curții anterior referită, nu trebuie omis faptul că înțelegerea unui text normativ presupune un minim și iminent act de interpretare juridică, realizată în primă fază de destinatarul acesteia și apoi, dacă este cazul, la nivel profesionist, de organele competente să le aplice sau de persoane cu pregătire corespunzătoare domeniului reglementat. ...