Decizia CCR nr. 133/2023Punctul 7

7. Totodată, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, având în vedere că vizează interpretarea și aplicarea legii procesual penale, aspect care intră în atribuțiile exclusive ale instanțelor judecătorești. În concret, apreciază că autorul excepției de neconstituționalitate urmărește stabilirea unui standard minim de descriere a faptei reținute în sarcina inculpatului, care să fie respectat de Ministerul Public la întocmirea rechizitoriului. Or, pe de o parte, în cazul în care excepția ar fi considerată admisibilă, apreciază că instanța de contencios constituțional s-ar afla în imposibilitatea de a stabili un standard minim și general valabil, de exemplu, prin impunerea descrierii a cel puțin trei mișcări corporale ale autorului în săvârșirea faptei de care este acuzat, a poziției inculpatului în raport cu persoana vătămată și a distanței dintre aceștia, exprimată în centimetri sau metri, a datei și orei exacte, a descrierii mâinii folosite de inculpat, așa cum a fost criticat rechizitoriul în cursul procedurii de cameră preliminară. Pe de altă parte, chiar dacă printr-o excepție de neconstituționalitate s-ar impune standardul descrierii detaliate a acuzației, înțelesul și aplicarea acestuia constituie în final tot atributul exclusiv al instanței judecătorești de a stabili în ce măsură standardul a fost respectat la întocmirea rechizitoriului. În ceea ce privește descrierea formei de vinovăție în cuprinsul actului de sesizare, judecătorul constată că o asemenea cerință rezultă din dispozițiile legale criticate, fiind necesar să se indice dacă fapta a fost săvârșită cu intenție sau din culpă. În fine, reține că interpretarea și aplicarea legii, conform jurisprudenței Curții Constituționale, nu reprezintă un motiv de inadmisibilitate care să poată fi constatat de instanța judecătorească în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. ...