Decizia CCR nr. 87/2023Punctul 14

14. Ulterior, același autor a invocat, în data de 19 iunie 2019, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. 1 lit. d) și lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995, aceeași instanță (Curtea Militară de Apel București) respingând-o ca nefondată, pe motivul lipsei legăturii dispozițiilor legale criticate cu cauza, arătându-se că acuzația adusă inculpatului nu se circumscrie prevederilor legale criticate ori obligațiilor ce îi reveneau acestuia în calitate de membru al unei comisii de examinare la un concurs. Recursul formulat împotriva acestei încheieri a fost admis și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniind că există contrarietate între motivele respingerii arătate de instanță - care sunt în acord cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, referitoare la cauzele de inadmisibilitate ale excepției de neconstituționalitate - și soluția de respingere ca nefondată. Prin urmare, instanța a sesizat Curtea Constituțională cu prezenta excepție de neconstituționalitate. În ceea ce privește îndeplinirea condiției de admisibilitate referitoare la legătura textelor criticate cu soluționarea cauzei, instanța de judecată face referire la considerentele reținute în cadrul unui recurs soluționat în cauză în care instanța supremă a observat că în cadrul rechizitoriului se fac referiri cu privire la nerespectarea legislației primare în sensul Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, indicându-se art. 36 alin. 1 lit. d) și g) din Legea nr. 80/1995. În ceea ce privește invocarea din nou a aceleiași excepții de neconstituționalitate, instanța de judecată consideră, prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, susținută de procurorul de ședință. ...