Decizia CCR nr. 37/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, invocând argumentele prezentate de către Inspectoratul de Poliție Județean Giurgiu în susținerea apelului formulat în cauză, în sensul că înlocuirea de către instanța de judecată a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce este nelegală, întrucât instanța nu poate dispune o astfel de măsură, având în vedere art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, precum și art. 5 alin. (5) , art. 21 alin. (3) și art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, autorul excepției consideră că aceste texte legale sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că instanța de judecată nu poate judeca și înlătura măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce cu măsura avertismentului și atragerea atenției petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale. O atare interpretare încalcă dreptul de acces la un tribunal, deoarece neagă rolul instanței de judecată de a cenzura măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice. Cu privire la acest aspect, autorul excepției arată că instanța europeană a drepturilor omului a observat că accesul la căile de atac interne doar pentru ca acțiunea să fie respinsă ca inadmisibilă poate ridica o problemă din perspectiva art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. Instanța europeană a reținut că gradul de acces oferit de legislația națională și interpretarea acesteia de către instanțele naționale trebuie să fie, de asemenea, suficiente pentru a asigura individului „dreptul la un tribunal“, având în vedere principiul preeminenței statului de drept într-o societate democratică. Pentru ca dreptul de acces la justiție să fie eficient, o persoană trebuie să aibă posibilitatea evidentă, efectivă, de a contesta un act care îi încalcă drepturile sale (Hotărârea din 26 iulie 2011, pronunțată în Cauza Georgel și Georgeta Stoicescu împotriva României, paragraful 74). Accesul liber la justiție constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic, fiind consacrat într-un număr important de documente internaționale, astfel că acesta are semnificații deosebite atât pentru dreptul procesual, cât și pentru dreptul constituțional. Liberul acces al persoanei la justiție reprezintă facultatea oricărei persoane de a introduce, după libera sa apreciere, o acțiune în justiție, implicând obligația corelativă a statului ca, prin instanța competentă, să soluționeze această acțiune. Orice condiționare a accesului liber la justiție reprezintă o nesocotire a principiului constituțional fundamental și a standardelor internaționale în materie. ...