Decizia CCR nr. 9/2023Punctul 19

19. Cu privire la aceste afirmații, Curtea reține că, în cauză, instanța învestită cu soluționarea procesului are competența de a stabili natura juridică a protocolului încheiat între Uniunea Fundația „Augusta“ și Universitatea „Tibiscus“, precum și efectele juridice ale acestuia, în condițiile în care prevederile Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999, în vigoare la acel moment și, în principiu, cunoscute de reclamantă în baza principiului nemo censetur ignorare legem, stipulau că, pentru înființarea instituțiilor de învățământ superior este necesar ca acestea să dețină în proprietate (sau prin închiriere) bunurile necesare funcționării [art. 24 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 88/1993]. Ca atare, în considerarea acestui context legislativ, instanța trebuie să verifice dacă din probatoriul administrat rezultă sau nu intenția autoarei excepției, Uniunea Fundația „Augusta“, de a transfera însuși dreptul de proprietate sau doar posesia și folosința bunurilor cu privire la care poartă acțiunea în revendicare în cursul soluționării căreia a fost ridicată excepția. ...