Decizia CCR nr. 9/2023Punctul 7

7. Se susține că, deși Universitatea „Tibiscus“ a fost acreditată să funcționeze ca instituție de învățământ, este evident că transferul dreptului de proprietate care se pretinde a fi operat în baza Legii nr. 484/2002 nu a operat, în realitate, în mod legal și nici nu îndeplinește condițiile legale de expropriere pentru cauză de utilizate publică, în principal pentru că, pe de o parte, autoarea excepției nu și-a manifestat vreodată voința de înstrăinare a dreptului de proprietate și, pe de altă parte, în ipoteza exproprierii, nu s-a produs vreun act al acestei proceduri specific reglementate și nici nu a primit vreodată o justă și prealabilă despăgubire, conform dispozițiilor constituționale, care să repare prejudiciile substanțiale suferite. Prin dispozițiile criticate s-a creat, în mod nelegal și neconstituțional, o aparență publică de legalitate prin înregistrarea în evidențele de carte funciară a dobândirii de către Universitatea „Tibiscus“ a dreptului de proprietate, prin efectul legii, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile menționate în anexa Legii nr. 484/2002, în lipsa acordului autoarei excepției, în calitate de proprietar exclusiv asupra acestor bunuri. ...