Decizia CCR nr. 263/2022Punctul 13

13. Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul nu a reglementat în dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) fraza a doua din Codul de procedură penală obligativitatea readministrării declarațiilor pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de condamnare, soluția legislativă criticată nefiind însă de natură a prejudicia interesele părții interesate, întrucât aceasta poate să solicite, pe calea apelului, readministrarea respectivelor declarații. Referitor la prevederile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, consideră că, întrucât calea de atac a apelului este devolutivă, inculpatul își poate face apărări în acest cadru procesual, neputându-se pune semn de egalitate între cazul nepronunțării primei instanțe cu privire la o faptă pentru care a fost trimis în judecată și cel al pronunțării asupra unei fapte pentru care nu a fost trimis în judecată, în condițiile în care există norme procesual penale care permit aceasta [art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Cu privire la dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, arată că impunerea, prin lege, a unor exigențe - cum ar fi instituirea unor termene sau condiții procesuale - pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă acestea constituie condiționări ale accesului liber la justiție, are o indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept. ...