Decizia CCR nr. 702/2021Punctul 7

7. Tribunalul Buzău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Reține, în acest sens, că, potrivit art. 4 alin. (1) din Codul de procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, iar, prin art. 5 alin. (1) din același act normativ, se prevede că organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. Reține, de asemenea, că în cauzele penale atât vinovăția, cât și întinderea prejudiciului se stabilesc ca urmare a unui probatoriu specific fiecărei cauze. Subliniază că prejudiciul trebuie să aibă caracter de certitudine, însă reține, totodată, că, în lipsa unei evidențe financiar-contabile clare, a distrugerii unei părți din aceste evidențe, a neînregistrării în evidențele contabile a tuturor operațiunilor comerciale, organul judiciar este obligat să administreze acele probe care să conducă la stabilirea unui prejudiciu cât mai exact, fără a face uz de dispozițiile art. 67 din Codul de procedură fiscală, text pe care inculpații nu îl consideră neconstituțional. Arată că, până la momentul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, nu s-a finalizat activitatea de stabilire a prejudiciului, expertul formulând mai multe variante, urmând ca instanța să stabilească varianta cea mai apropiată de realitate, în condițiile în care au fost distruse contoarele de înregistrare a energiei electrice consumate, au fost distruse evidențe contabile, au fost folosite evidențe duble ale operațiunilor comerciale și, apoi, distruse mare parte din ele. Așa încât, în condițiile în care stabilirea întinderii prejudiciului este atributul instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, iar aceasta se face pe bază de probe și în condiții de contradictorialitate, consideră că textul invocat este constituțional. Instanța invocă, drept temei al opiniei sale, și principiul potrivit căruia „nemo auditur propriam turpitudinem allegans“ și apreciază că, în lipsa unei evidențe financiar-contabile ținute în condiții de legalitate, organul judiciar care a efectuat urmărirea penală a stabilit prejudiciul prin estimare, dar și prin luarea în calcul a declarațiilor operațiunilor comerciale făcute la organele fiscale de către partenerii de afaceri și a celorlalte probe administrate. Totodată, arată că, pentru a beneficia de dispozițiile textului de lege criticat, autorii excepției aveau posibilitatea acoperirii integrale a prejudiciului până la primul termen de judecată, iar, în cazul în care, ca urmare a probelor administrate, s-ar fi constatat un prejudiciu inferior, li s-ar fi returnat suma plătită în plus. Reține că introducerea unei cauze de reducere a pedepsei pentru inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat până la primul termen de judecată reprezintă o măsură de politică penală determinată de specificul infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat, și nu este de natură să aducă atingere principiului egalității în drepturi. Câtă vreme cauzele de nepedepsire, respectiv de reducere a pedepselor prevăzute de dispozițiile legale criticate, se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi. ...