Decizia ÎCCJ nr. 410/2026Punctul 3

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs reclamantul A, prin care a solicitat în principal admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate s-au arătat următoarele: 3.1. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă Recurentul a susținut că prima instanță a încălcat principiul egalității armelor în cursul cercetării judecătorești prin modalitatea de administrare a probatoriilor. (i) În opinia recurentului, prima instanță a realizat în mod defectuos cercetarea judecătorească, acordând susținerilor părților pârâte valoare probatorie, în sensul că operația a cărei contravaloare se solicită nu este inclusă în pachetul de servicii de bază, respectiv nu se decontează din fondurile Casei de Asigurări de Sănătate Mureș. Pentru a combate aceste susțineri, a solicitat emiterea unor adrese către anumite unități spitalicești, prin aceasta urmărind să dovedească că operația de prostatectomie radicală este inclusă în pachetul de servicii de bază Din cuprinsul încheierii de ședință de la termenul din 12.11.2019 se observă că nu s-a respins această cerere de probatorii ca fiind neutilă, neconcludentă sau nepertinentă soluționării cauzei, ci instanța a apreciat că unitățile spitalicești nu ar putea furniza informațiile cerute pentru că nu au legătură cu acest dosar. Or, a susținut recurentul că solicitarea reclamantului era de a se preciza dacă serviciile medicale prostatectomie radicală asistată robotic - care se efectuează la Institutul Clinic Fundeni și la Spitalul Universitar Clinic Căile Ferate Cluj - se decontează de casa de asigurări de sănătate, precum și dacă prostatectomia radicală se decontează (adresa către Spitalul Târgu Mureș), fără a solicita date referitoare la alte cazuri concrete. Așadar, a precizat că instanța nu a arătat în concret de ce aceste adrese nu sunt utile, concludente și pertinente cauzei, ci s-a limitat să le respingă, invocând o presupusă imposibilitate de depunere a acestor informații, care nu are legătură cu prezenta cauză. Această imposibilitate avută în vedere de instanță nu rezultă din cuprinsul actelor dosarului și nici din uzanțele administrative, fiind prin urmare lipsită de orice suport, iar modalitatea în care instanța s-a pronunțat este criticabilă și din prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă. Instanța a respins solicitarea reclamantului de emitere a acestor adrese și și-a întemeiat hotărârea exclusiv pe informațiile furnizate de pârâtă și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), instituție căreia îi este subordonată pârâta, ambele instituții fiind instituții publice interesate, de vreme ce sumele de bani solicitate ar fi suportate din bugetele celor două instituții, ca ordonatori de credite primari și secundari. Procedând în acest fel, a considerat că a încălcat principiul egalității armelor, respectiv dreptul reclamantului la un proces echitabil. Fiind instituții implicate în prezentul litigiu, a apreciat că instanța nu trebuia să își întemeieze hotărârea pe informațiile susținute de acestea, ci să efectueze o cercetare judecătorească prin emiterea adreselor solicitate. Este evidentă în acest caz încălcarea principiului egalității, principiu fundamental al procesului civil, de vreme ce pârâta ar fi pusă într-o poziție avantajoasă din punct de vedere procesual față de reclamant. Chiar dacă ulterior instanța a emis adrese către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, recurentul a susținut că dreptul său la un proces echitabil este în continuare afectat, instituția centrală fiind implicată în procesul de decontare și urmează a suporta, prin intermediul bugetării, aceste costuri. ... (ii) O altă nelegalitate constă în faptul că instanța a acordat o eficiență covârșitoare unor aspecte care nu au făcut obiectul unei dezbateri litigioase, aspecte care au primit în viziunea Curții o altă semnificație decât cea corectă, fără a pune aceste aspecte în dezbaterea contradictorie a părților, pentru a da posibilitatea reclamantului de a se apăra. Procedând în acest fel, instanța a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, respectiv dispozițiile art. 14 alin. (4) din Codul de procedură civilă. În acest sens, instanța a reținut că refuzul de înregistrare a cererii din cursul lunii aprilie este un act administrativ care nu a fost contestat sub aspectul legalității prin cererea de chemare în judecată, deși în opinia recurentului acesta este un simplu aspect de fapt necontestat de pârâtă și prin urmare dovedit; a mai reținut că nu există o recomandare medicală dată de un cadru medical, considerând că scrisoarea medicală nu poate fi considerată o evaluare, întrucât nu se recomandă operația asistată robotic. ... (iii) O altă cauză de nulitate a prezentei hotărâri invocată de recurent constă în faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra legalității actului administrativ individual în limitele motivării date de autoritate, ci prin considerentele expuse a suplinit motivarea actului administrativ. În acest sens, a susținut că, deși autoritatea pârâtă a considerat că nu a făcut dovada unui bilet de internare, instanța a considerat că nu a făcut dovada unei evaluări medicale prealabile. Deși din cuprinsul adresei de respingere a cererii reiese că autoritatea pârâtă a avut în vedere art. 3 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 304/2014, care prevede în mod imperativ depunerea unui bilet de internare, prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada unei evaluări medicale, pentru că i s-a recomandat o „prostatectomie radicală conform programării“, și nu o intervenție chirurgicală asistată robotic cu robotul daVinci, precum și faptul că intervenția nu este cuprinsă în pachetul de servicii de bază. Procedând astfel, a considerat că i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât aceste aspecte nu au fost puse nicicând în discuția contradictorie a părților, fiind grav afectată și egalitatea părților în cursul procesului civil. Instanța de contencios administrativ este îndrituită să analizeze legalitatea actului administrativ criticat în limitele motivării acestuia, aceasta neavând dreptul să suplinească motivarea și nici să rețină alte motive de respingere a cererii decât cele arătate în cuprinsul actului. Procedând în acest fel, instanța a pus partea reclamantă într-o poziție dezavantajoasă, dând practic autorității emitente posibilitatea de a invoca oricând alte motive de respingere a cererii de decontare. ... ... 3.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă Recurentul a susținut că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra unor aspecte esențiale ale cauzei, precum și faptul că unele considerente ale instanței sunt străine cauzei. (i) În primul rând, în ceea ce privește primul capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, instanța nu a analizat criticile de nelegalitate în concret formulate, atenția instanței îndreptându-se asupra necesității existenței unei autorizări prealabile sau a unei evaluări prealabile. Analiza instanței s-a limitat la a reda în integralitate preambulul Directivei 2011/24/UE, art. 7 alin. (7) din directivă și a conchide că cerința din dreptul intern este concordantă cu aceasta și că este rezonabilă pentru evitarea risipei de resurse financiare, tehnice și umane. A mai considerat că reclamantul realizează o confuzie între lipsa solicitării autorizației prealabile și refuzul acordării acesteia, deși nu acestea erau criticile de nelegalitate formulate, pentru ca apoi să analizeze legalitatea notei de calcul prin prisma inserării unor câmpuri, aspecte de asemenea nesolicitate. Instanța nu a făcut nici măcar o singură referire la legalitatea solicitării nu a unei evaluări prealabile, ci a unui bilet de internare care să facă dovada acesteia, aceasta fiind critica concretă a reclamantului A mai arătat că, deși a precizat în mod sistematic care sunt principalele critici formulate în cererea de chemare în judecată, atrăgând atenția asupra faptului că a solicitat rambursarea sumei achitate în temeiul a două cauze juridice distincte, Curtea nu a analizat aceste susțineri. Din cuprinsul hotărârii rezultă că instanța s-a limitat la a analiza cererea de chemare în judecată sub aspectul celor două capete de cerere, fără a observa că argumentele expuse sunt diferite, fiind invocate atât o cauză principală, cât și una subsidiară. De asemenea, a mai învederat că instanța nu a analizat nici criticile referitoare la stabilirea sumei în vederea decontării, prin raportare la principiul protecției efective a dreptului și al liberei circulații a serviciilor, instanța nedezvoltând considerente proprii, ci limitându-se a relua prevederile directivei și ignorând criticile de nelegalitate esențiale. Întrucât argumentele instanței nu au nicio legătură cu criticile formulate în concret de reclamant, a considerat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a treia din Codul de procedură civilă, respectiv aceste considerente sunt străine de natura pricinii. Astfel, a susținut că sunt străine de natura pricinii și nu au legătură cu criticile de nelegalitate formulate considerentele instanței privind necesitatea autorizării prealabile, necesitatea unei evaluări prealabile, observațiile privind nota de calcul prin raportare la rubricile pe care trebuie să le cuprindă. Curtea a considerat în mod eronat că este necesar a analiza comportamentul autorității cu ocazia analizei legalității actelor administrative individuale, de vreme ce aceasta era sesizată cu solicitări distincte. Instanța a ignorat total și argumentul reclamantului referitor la excluderea de la decontare a tratamentelor aplicate pentru diagnostice stabilite pe baza unor proceduri efectuate în străinătate, operațiuni acoperite de libera circulație a serviciilor. ... (ii) Motivarea hotărârii este criticabilă și în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv cel referitor la legalitatea actelor administrative individuale. Principala susținere a reclamantului consta în faptul că acesta a făcut dovada unei evaluări medicale în sensul art. 3 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 304/2014, fiind emisă în acest sens scrisoarea medicală emisă de Clinica de Urologie Endoplus Cluj-Napoca. Instanța a reținut că aceasta nu îndeplinește cerințele impuse de lege pentru că recomandarea este de prostatectomie radicală conform programării, și nu de efectuare a unei intervenții chirurgicale asistate robotic daVinci. Această concluzie a instanței este cel puțin surprinzătoare, în condițiile în care nici măcar pârâta nu a considerat că evaluarea medicală ar fi trebuit să identifice în concret metoda chirurgicală, apărarea pârâtei fiind că scrisoarea medicală nu constituie bilet de internare. În aceste condiții, a apreciat că aceste considerente sunt străine de pricină, neavând nicio legătură cu criticile concrete și nici cu motivarea actului administrativ. Recurentul a susținut și în privința acestui capăt de cerere că instanța a ales să ignore majoritatea criticilor de nelegalitate invocate. Astfel, a invocat faptul că are dreptul la plata integrală a serviciilor medicale, întrucât are dreptul să îi fie eliberat formularul E112, că autoritatea a avut în vedere o situație de fapt eronată, considerând în mod greșit că nu a făcut dovada unui bilet de internare, precum și faptul că interpretarea legii naționale aplicabile este eronată. Recurentul a arătat că aceste susțineri nu au fost analizate, instanța concentrându-și atenția asupra unor aspecte care nu se regăsesc în cuprinsul actului administrativ, cum ar fi acela că cererea de eliberare a formularului este făcută după achitarea sumei, că lipsește evaluarea prealabilă și că serviciul nu se află cuprins în pachetul de servicii de bază. ... (iii) Totodată, instanța nu a analizat nici susținerile reclamantului întemeiate pe jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în special considerentele expuse cu privire la hotărârea Elchinov, deși dreptul european a fost invocat în susținerea cererii, ci s-a limitat la a relua preambulul directivei, reținând în mod eronat că acest preambul sintetizează practica Curții, fără a avea în vedere nici măcar o hotărâre din cele pronunțate în cadrul unei practici bogate. Mai mult, concluziile primei instanțe asupra temeiniciei cererii sale de rambursare, prin care interpretează dispozițiile directivei, sunt eronate ... ... 3.3. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă Recurentul a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 56 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (TFUE), a prevederilor Regulamentului nr. 1.408/71, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea din data de 5 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Justiție a Comunității Europene în Cauza C-173/09, Georgi Ivanov Elchinov împotriva Natsionalna zdravnoosiguritelna kasa, a prevederilor Regulamentului (CE) 883/2004 și ale Directivei 2011/24/UE, în ceea ce privește primul capăt de cerere; încălcarea dispozițiilor Regulamentului nr. 1.408/71, ale art. 7 alin. (6) din Directiva 2011/24/UE, ale art. 4 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 304/2014, ale art. 912 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 95/2006), contravenind dreptului Uniunii Europene (UE), și ale art. 148 alin. (2) din Constituția României, în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere. (i) În ceea ce privește soluția pronunțată asupra primului capăt de cerere, a considerat că instanța a respins în mod greșit cererea de anulare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 304/2014, în condițiile în care, aplicând principiul efectului direct al regulamentelor, precum și principiul priorității dreptului Uniunii Europene față de dispozițiile de drept intern contrare, concluzia instanței ar fi trebuit să fie una diametral opusă. Motivarea instanței este una eliptică, nedezvoltând un raționament juridic propriu. Instanța nu a analizat criticile de nelegalitate pe care le-a formulat, respectiv faptul că impunerea în cadrul Hotărârii Guvernului nr. 304/2014 a necesității eliberării unui bilet de internare conduce la o restrângere nejustificată a drepturilor pacientului și a liberei circulații a serviciilor. A mai arătat că aspectele care duc la concluzia că este încălcat dreptul european constau în faptul că sunt decontate doar serviciile medicale spitalicești care au fost acordate într-un stat membru al Uniunii Europene, ca urmare a unei evaluări medicale efectuate de către un cadru medical care furnizează servicii medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate în România, finalizată prin emiterea unui bilet de internare. Prin aceasta se condiționează decontarea tratamentului efectuat în străinătate de emiterea unui bilet de internare, deși faptul că pacientul suportă tratamentul în alt stat duce la concluzia logică că nu se va emite bilet de internare. Totodată, decontarea tratamentului este condiționată de stabilirea diagnosticului în țară. Recurentul a apreciat că această condiție impusă de actul normativ atacat, referitoare la existența unei „evaluări medicale efectuate de către un cadru medical care furnizează servicii medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, finalizată prin emiterea unui bilet de internare“, este ilogică și contravine dreptului recunoscut prin lege de a se adresa unei clinici în cadrul altui stat membru în vederea efectuării tratamentului. De asemenea, a considerat că prin instituirea unei astfel de condiții se restrânge în mod artificial categoria de servicii care pot beneficia de rambursarea cheltuielilor. Stabilirea diagnosticului de către un medic curant în cadrul sistemului asigurărilor de sănătate din România este irelevantă, această condiție fiind adăugată în mod artificial, pentru a atrage respingerea cererilor dintr-un motiv pur formal. Mai mult, a susținut că actele comunitare citate și, în special, Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere acordă dreptul la libera circulație a serviciilor atât în ceea ce privește aplicarea tratamentului, cât și în ceea ce privește efectuarea de investigații medicale în vederea stabilirii diagnosticului. Or, prin limitarea serviciilor decontate la cele care au fost evaluate de către un cadru medical care furnizează servicii medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, finalizată prin emiterea unui bilet de internare, sunt excluse de la decontare serviciile medicale care au fost prestate în vederea stabilirii unui diagnostic sau cele pentru care s-a stabilit un diagnostic în România, dar fără a fi necesară internarea. Libera circulație a serviciilor trebuie înțeleasă în sensul de a acorda pacientului dreptul de a se adresa unui prestator de servicii medicale din alt stat membru decât cel de reședință, atât în vederea stabilirii unui diagnostic, cât și în vederea urmării unui tratament. În acest sens, este necesar a arăta că, tocmai datorită aparaturii performante sau competenței medicilor din alt stat, pacienții din România sunt puși deseori în situația de a se adresa unei alte clinici pentru a se stabili un diagnostic, investigațiile efectuate în România nefiind suficiente pentru ca acesta să fie stabilit. Pe de altă parte, este posibil ca, în anumite cazuri precum cel de față, diagnosticul să fie stabilit în urma unor analize efectuate în sistemul de stat, însă fără a fi necesară internarea. În cazul său, a fost internat în vederea efectuării biopsiei, însă ulterior primirii rezultatului medicul curant nu a dispus internarea, întrucât indicațiile sale au vizat efectuarea unei intervenții chirurgicale. Or, strict pentru a i se comunica acest aspect, respectiv recomandarea efectuării unei prostatectomii radicale, în mod evident, nu a fost necesară internarea medicală. Prin urmare, a considerat că instituirea unei astfel de cerințe contravine dreptului Uniunii Europene, drept care este recunoscut prin Regulamentul (CEE) nr. 1.408/71, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea din data de 5 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Justiție a Comunității Europene în Cauza C-173/09, Georgi Ivanov Elchinov împotriva Natsionalna zdravnoosiguritelna kasa. ... (ii) În ceea ce privește soluția pronunțată asupra celui de-al doilea capăt de cerere, a considerat că și aceasta este nelegală. Astfel, un prim aspect reținut de instanță constă în faptul că cererea sa nu privește refuzul primirii spre înregistrare a cererii formulate la începutul lunii aprilie, motiv pentru care a decis că nu va analiza dacă acest refuz este unul abuziv. Este adevărat că acest refuz de primire și înregistrare a cererii nu a fost cuprins în petitul cererii, însă reclamantul nu avea cum să îl conteste în cadrul unei cereri în contencios administrativ, câtă vreme refuzul de înregistrare a cererii este un simplu aspect de fapt, nu un act administrativ asimilat care să poată face obiectul cererii de chemare în judecată. Acesta nu poate fi calificat nici ca fiind un act administrativ asimilat, de vreme ce art. 2 alin. (1) lit. g) din aceeași lege are în vedere nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, iar alin. (2) lit. h) din aceeași lege definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea. Așadar, refuzul de a înregistra cererea este un aspect de fapt, căruia ar trebui să i se aplice regulile în materie de probațiune. Astfel, fiind un fapt afirmat de reclamant și care nu a fost contestat în niciun fel de către pârâtă, instanța ar fi trebuit să considere că acest fapt este unul dovedit. În cazul în care instanța ar fi considerat că aceste aspecte fac obiectul unei dezbateri litigioase, ar fi trebuit să îl pună în discuția părților. Așa fiind, a conchis că în mod greșit instanța sa adresat autorității după ce a achitat contravaloarea serviciilor medicale către clinica medicală, de vreme ce prima cerere formulată în acest sens a fost înaintată pârâtei la începutul lunii aprilie, deci înainte de achitarea acestor servicii. A mai învederat faptul că achitarea serviciilor medicale și, pe cale de consecință, data achitării acestora sunt lipsite de relevanță, în oricare dintre cazuri subzistând obligația statului de a rambursa contravaloarea tratamentului. În acest sens, a invocat considerentele Cauzei Elchinov și a subliniat faptul că, în raport cu această hotărâre pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, este nelegală legislația internă care justifică refuzul autorității pârâte de a nu achita aceste sume pe temeiul indicat, respectiv Regulamentul (CEE) nr. 1.408/71, ca urmare a faptului că serviciile medicale au fost deja prestate, iar contravaloarea acestora a fost achitată de pacient, respectiv de asigurat. Din cuprinsul actelor comunicate de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureș rezultă că aceasta a refuzat restituirea sumei ca urmare a faptului că serviciile medicale au fost achitate, interpretare a regulamentului care contravine jurisprudenței comunitare, motiv pentru care a indicat ca temei de formulare a cererii Hotărârea Guvernului nr. 304/2014. Or, a considerat că acest act contravine și el legislației comunitare, ca urmare a faptului că se condiționează restituirea sumei de anumite aspecte sau depunerea unor anumite documente, precum și că sumele sunt plafonate. Or, de vreme ce prin eliberarea formularului E112 se achită integral contravaloarea serviciilor, acest drept a considerat că este necesar a fi reglementat în mod unitar și în cazul în care se solicită restituirea sumei după achitarea serviciilor, respectiv restituirea să fie dispusă cu privire la întreaga sumă, și nu doar parțial. Împrejurarea că formularul E112 nu mai putea fi eliberat, deoarece plata serviciului medical avusese loc, ar fi avut importanță doar în cazul în care instanța ar fi fost învestită cu o cerere de obligare a autorității la eliberarea formularului, însă demersul judiciar al reclamantului a avut ca scop rambursarea sumelor deja plătite, iar nu obligarea autorității la emiterea formularului. ... (iii) O altă concluzie eronată a instanței este aceea referitoare la faptul că nu a făcut dovada unei evaluări medicale prealabile efectuate de un cadru medical care furnizează servicii medicale în sistemul de asigurări de sănătate din România, finalizată prin emiterea unui bilet de internare, reținând că scrisoarea medicală emisă de Clinica de Urologie Endoplus Cluj-Napoca - dr. Crișan nu poate fi considerată o evaluare medicală prealabilă, întrucât cuprinde diagnosticul și recomandarea de prostatectomie radicală conform programării, iar nu recomandarea unei intervenții chirurgicale asistate cu robotul daVinci. Recurentul a subliniat că instanța face o confuzie între tratament, adică intervenția chirurgicală, cu alte cuvinte operația, și tehnica chirurgicală. Prostatectomia radicală poate fi efectuată clasic, laparoscopic sau cu robot de chirurgie daVinci, acestea fiind tehnicile chirurgicale dintre care optează medicul chirurg pentru efectuarea operației. Aceste susțineri a arătat că sunt întărite chiar de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin Adresa emisă în data de 6.12.2019, precum și de prevederile Directivei 2011/24/UE, care stabilesc în mod expres că statele pot să stabilească o listă cu tratamentele care sunt prestate cetățenilor săi, fără a indica metoda de tratament. Prin urmare, instanța a făcut o confuzie între tratamentul chirurgical recomandat și tehnica chirurgicală prin care se efectuează operația. Un alt aspect eronat avut în vedere de instanță privește neincluderea în pachetul de servicii de bază decontate de Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate - FNUASS [anexa 22 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 397/836/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019 (Ordinul MS/CNAS nr. 397/836/2018)], aspect interpretat de instanță ca fiind o piedică juridică. Așa cum a arătat în cuprinsul criticii formulate în baza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, aspectul reținut de instanță nu se regăsește în cuprinsul motivării actului administrativ, fiind un aspect reținut din oficiu de instanță. În combaterea celor reținute, a învederat că prostatectomia radicală este un serviciu medical care se decontează în România, deși acesta nu se află menționat în anexa nr. 22 la Ordinul MS/CNAS nr. 397/836/2018. Astfel, în cuprinsul acestui ordin se regăsește doar un tratament aferent unei rezecții a prostatei prin procedura endoscopică transuretrală; pentru tratarea cancerului de prostată, tratamentul chirurgical recomandat este prostatectomia radicală. Chiar dacă prostatectomia radială nu este inclusă în pachetul de servicii de bază, a considerat că această omisiune nu ar trebui să aibă ca efect respingerea cererii sale, atât timp cât acest tratament este decontat integral din fondurile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Indiferent de conținutul ordinului, a apreciat că prevederile dreptului european sunt în sensul că cetățenii care se deplasează pe teritoriul unui alt stat pentru a beneficia de servicii medicale au dreptul la rambursarea acestor costuri, pentru afecțiunile pentru care ar beneficia de decontare și în statul de afiliere (paragrafele 34 și 38 din preambulul directivei). În opinia legiuitorului european, ceea ce contează este dacă aceste costuri sunt suportate de către sistemul său obligatoriu de securitate socială sau de sistemul național de sănătate, aceasta fiind o realitate faptică, indiferent de conținutul unui ordin. Reținând această precizare, a considerat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a beneficia de eliberarea formularului E112, serviciul medical suportat, respectiv prostatectomia radicală, fiind un serviciu care se decontează din bugetul de stat, tehnica utilizată neprezentând importanță, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul adresei Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. În ceea ce privește valoarea ce urmează a fi rambursată, respectiv limitarea acesteia, a invocat considerentele expuse în Cauza C-211/08 Comisia Europeană împotriva Regatului Spaniei, care privește situația în care există o diferență considerabilă între nivelurile de acoperire aplicabile în Spania și, respectiv, în acest alt stat membru. Raționamentul Curții expus în această cauză se aplică și în cauza de față, chiar dacă tratamentul în discuție nu este unul neprogramat, diferența de decontare constituind o descurajare în calea liberei circulații a serviciilor. Sub acest aspect, a subliniat raționamentul Curții dezvoltat în Cauza C-157/99, în ceea ce privește obligația statului de a rambursa costul unui tratament, chiar și în situația în care s-ar considera că tehnica în discuție nu se regăsește pe teritoriul României, precum și considerentele CJUE expuse în cauzele C-385/99 cea de-a doua întrebare, C-444/05 și C368/98. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din Codul de procedură civilă. ... ... ...