Decizia ÎCCJ nr. 410/2026Punctul 4

4. Apărările formulate în cauză 4.1. Întâmpinarea depusă de pârâtul Guvernul României Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În motivarea întâmpinării s-au arătat următoarele: 4.1.1. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă Intimatul a arătat că nulitatea invocată de recurentul-reclamant vizează soluția instanței de fond în ceea ce privește cel de-al doilea capăt din cererea introductivă de instanță și, chiar în situația admiterii acestuia, soluția instanței cu privire la legalitatea actului normativ ar rămâne neschimbată. Pe fondul motivului de casare, a apreciat că susținerile recurentului-reclamant sunt nefondate, fiind contrazise de materialul probator administrat în cauză. Astfel, prin Încheierea de ședință din data de 17.09.2019, instanța de fond s-a pronunțat asupra probatoriului în cauza dedusă judecății. Instanța a pus în discuția părților probele solicitate de acesta și a respins doar proba testimonială solicitată de reclamant, apreciind întemeiat că nu este susținută prin nota de probatorii comunicată prin e-mail la data de 16.09.2019; a fost admisă cererea reclamantului cu privire la solicitarea unor relații privind cuantumul tarifului suportat de România prin sistemul de asigurări de sănătate pentru intervenția medicală denumită „prostatectomie radicală asistată robotic“, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate a comunicat la dosar răspunsul nr. 10.698 din 5.12.2019. Totodată, a învederat faptul că sarcina probei îi incumbă reclamantului, potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. ... 4.1.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă Criticile aduse de recurentul-reclamant nu subzistă exigențelor motivului de casare invocat, întrucât în cauză nu se poate reține nici nemotivarea hotărârii cu privire la legalitatea Hotărârii Guvernului nr. 304/2014, nici existența unor motive contradictorii/străine pricinii. Dimpotrivă, a menționat că instanța de fond a analizat cu prioritate textele din actul normativ a căror anulare a fost solicitată de reclamant, pe care le-a citat - pentru a elimina orice posibile exprimări echivoce, apoi a verificat dacă există o transpunere greșită a Directivei 2011/24/UE cu referire la încălcarea art. 49 CE și a art. 22 din Regulamentul nr. 1.408/71, respectiv a art. 7 alin. (7) din Directiva 2011/24/UE, cu trimitere la art. 56 din TFUE și interpretările legislației comunitare date de jurisprudența CJUE. În motivarea soluției de respingere a cererii, ca o dovadă în plus a analizei judicioase a criticilor formulate de reclamant, instanța de fond a argumentat: „Instanța a preferat să citeze o parte din considerentele Directivei 2011/24/UE, deoarece acestea cuprind un rezumat al jurisprudenței CJUE valorificate la momentul adoptării directivei, iar, pe de altă parte, interpretarea dispozițiilor directivei și apoi a modului în care statul român a procedat la implementarea acesteia, care trebuie făcută în lumina principiilor expuse extrem de cuprinzător în preambulul directivei în discuție.“ Simplul fapt că instanța a evaluat diferit normele de referință europene nu poate echivala cu existența unor motive contradictorii/străine pricinii și cu atât mai puțin cu nemotivarea hotărârii. Astfel cum a susținut și prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, actul normativ a cărui anulare parțială se solicită reprezintă o transpunere a prevederilor Directivei 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, pentru facilitarea accesului la asistența medicală transfrontalieră sigură și de înaltă calitate și diminuarea riscului declanșării unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru. Directiva UE este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele. Pentru ca o directivă să intre în vigoare la nivel național, țările care au aderat la Uniunea Europeană trebuie să adopte un act intern de transpunere. Această măsură națională trebuie să atingă obiectivele stabilite de directivă, iar autoritățile naționale trebuie să comunice măsurile respective Comisiei Europene. Dacă autoritățile naționale dintr-o țară nu implementează corect normele europene, Comisia Europeană poate iniția o acțiune formală în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva țării în cauză. Raportat la cauza dedusă judecății, a reiterat faptul că prin Legea nr. 95/2006 a fost transpusă în mod corect și complet Directiva 2011/24/UE prin dispozițiile titlului XIX „Asistența medicală transfrontalieră“, iar Hotărârea Guvernului nr. 304/2014 a fost elaborată în aplicarea legii sus-menționate. Anterior momentului formulării cererii de chemare în judecată, au fost parcurse toate etapele de verificare din partea Comisiei Europene cu privire la integrarea dispozițiilor acestei directive de către statul român în legislația națională și nu a fost inițiată nicio procedură împotriva României pe motiv de neconformare cu prevederile directivei la care face trimitere reclamantul. Recurentul-reclamant nici nu și-a dovedit interesul în ceea ce privește anularea parțială a Hotărârii Guvernului nr. 304/2014, întrucât litigiul nu a fost generat de nelegalitatea hotărârii Guvernului sau a normelor metodologice aprobate prin aceasta, ci de nerespectarea de către recurentul-reclamant a etapelor care trebuie parcurse și a limitelor decontării. Pentru situația prezentată de recurentul-reclamant, potrivit dispozițiilor art. 913 din Legea nr. 95/2006, exista posibilitatea contestării în instanță a refuzului casei de asigurări de sănătate de a aproba rambursarea cheltuielilor avansate, fără a se impune anularea parțială a Hotărârii Guvernului nr. 304/2014. ... 4.1.3. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă a apreciat că și acesta este nefondat, fiind un corolar al criticilor aduse soluției pronunțate de instanța de fond prin motivele de casare prezentate anterior, cu accent pe aplicarea greșită a normelor de drept material. ... ... 4.2. Întâmpinarea depusă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureș Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureș (CAS Mureș) a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În motivarea întâmpinării, contrar celor susținute de reclamant, a arătat că pentru eliberarea formularului E 112 acesta nu a îndeplinit condițiile potrivit art. 45 coroborat cu art. 46 din Normele metodologice privind utilizarea în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România a formularelor emise în aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71, aprobate prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 592/2008, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, a arătat că cererile înaintate de recurent către CAS Mureș nu sunt însoțite de raportul medical prevăzut în anexa nr. 10A a ordinului sus menționat și nici de confirmarea scrisă din partea unității sanitare din statul membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European în care se intenționează efectuarea serviciului medical, cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical, în baza formularului E 112, în perioada indicată de persoana solicitată, pe baza recomandării medicului curant care întocmește raportul medical. Raportat la prevederile exprese ale art. 46 din Ordinul nr. 592/2008, potrivit căruia formularul E 112 se eliberează înainte de plecarea persoanei beneficiare și acesta se eliberează numai dacă nu a fost achitată contravaloarea serviciilor medicale, a învederat că cererea în vederea eliberării formularului a fost depusă în data de 11.05.2018, dată la care recurentul era deja internat, iar plata serviciilor medicale s-a făcut încă din 24 aprilie 2018. Cu privire la această plată, acest fapt i-a fost adus la cunoștință doar prin a doua cerere depusă la CAS Mureș în data de 27.07.2018. În ceea ce privește criticile recurentului potrivit cărora achitarea serviciilor medicale și, pe cale de consecință, data achitării acestora sunt lipsite de relevanță, în oricare dintre cazuri subzistând obligația statului de a rambursa valoarea tratamentului, a susținut că sunt neîntemeiate, având în vedere dispozițiile art. 46 din Ordinul nr. 592/2008, articol care nu este susceptibil de interpretări. Având în vedere înscrisurile depuse la dosar în probațiune, raportat la prevederile exprese ale art. 45 și 46 din Ordinul nr. 592/2008, a arătat că refuzul de eliberare a formularului E 112 către recurent a fost întemeiat, deoarece nu a îndeplinit condițiile necesare în vederea eliberării formularului, respectiv nu a depus cele două documente expres prevăzute de legiuitor: raportul medical, conform anexei nr. 10A la Ordinul nr. 592/2008, și confirmarea scrisă din partea unității sanitare din statul membru al Uniunii Europene în care se intenționa efectuarea serviciului medical, cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical, în baza formularului E 112; în plus, a achitat contravaloarea serviciilor medicale anterior depunerii cererii de eliberare a formularului E 112 la CAS Mureș anterior datei la care acesta era internat. De asemenea, a apreciat neîntemeiată susținerea recurentului privind încercarea acestuia de a înregistra cererea în vederea eliberării formularului E 112 la CAS Mureș în cursul lunii aprilie. Solicitarea acestuia a fost primită de CAS Mureș prin poștă la data de 11.05.2018, iar rubrica „data completării cererii“ nu este completată. Mai mult, a susținut că nici prin Cererea înregistrată cu nr. 17.285 din 11.05.2018 și nici ulterior acestei date recurentul nu a depus cele două documente expres prevăzute de legiuitor la art. 45 din Ordinul nr. 592/2008, deși necesitatea depunerii acestor documente în vederea eliberării formularului E 112 i-a fost adusă la cunoștință recurentului prin adresele nr. 18.324 din 17.05.2018, nr. 32.819 din 10.08.2018 și nr. 45.059 din 21.11.2018. În ceea ce privește Cererea recurentului privind rambursarea contravalorii asistenței medicale transfrontaliere, înregistrată la CAS Mureș cu nr. 35.820 din 5.09.2018, a învederat că acesta nu a depus copie de pe biletul de internare emis de un cadru medical care furnizează servicii medicale în sistemul de asigurări de sănătate din România, așa cum este expres prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. (i) coroborat cu art. 3 alin. (2) din capitolul II din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 304/2014. Astfel, recurentul a susținut în mod eronat că refuzul pârâtei de a deconta tratamentul pentru că nu a făcut dovada unui bilet de internare este excesiv, constituind în sine o restricție care nu este justificată obiectiv. De altfel, a susținut că biletul de internare nu se emite într-un astfel de caz cum este cel în discuție, biletul de internare atestând internarea unui pacient într-o unitate de stat în vederea suportării tratamentului, fiind evidentă cerința expresă a dispozițiilor legale antecitate. În acest sens, a apreciat neîntemeiată susținerea recurentului privind caracterul nefondat al respingerii cererii, față de cerința expresă a legiuitorului de a prezenta biletul de internare alături de celelalte documente justificative în vederea rambursării de către casa de asigurări de sănătate a contravalorii asistenței medicale transfrontaliere acordate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene și plătite de acesta, având în vedere că nu a făcut dovada că s-ar încadra în una dintre excepțiile prevăzute de legiuitor pentru care nu este necesar biletul de internare, conform art. 3 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 304/2014. Referitor la excepțiile prevăzute de legiuitor prin alin. (2) lit. a) al art. 89 din Hotărârea Guvernului nr. 140/2018, respectiv prevederile din Hotărârea Guvernului nr. 161/2016, a arătat că reclamantul nu a făcut dovada prin documentele depuse că ar putea să facă parte din vreuna dintre aceste excepții expres prevăzute (face referire în acest sens la actele medicale emise de furnizorii din România, în speță biletul de ieșire din spital - scrisoare medicală emisă de Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca, Raportul medical din 8.02.2018 emis de C și Scrisoare medicală din 8 martie 2018 emisă de Clinica de urologie Endoplus Cluj-Napoca aflate la dosar). De asemenea, a mai arătat că prin anexa nr. 43 din Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 196/139/2017 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2017 a Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017 (Ordinul MS/CNAS nr. 196/139/2017), în vigoare la data la care reclamantul a beneficiat de servicii medicale la furnizorii de servicii medicale din România, respectiv la Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca, C, D, este prevăzut modelul scrisorii medicale, iar în subsolul acesteia legiuitorul face precizarea „Scrisoarea medicală sau biletul de ieșire din spital sunt documente tipizate care se întocmesc la data externării“. După cum se poate observa în acest model este prevăzută în mod expres rubrica „Indicația de revenire pentru internare“, fără ca pe vreunul din documentele medicale mai sus menționate depuse la dosar să se regăsească o astfel de indicație bifată corespunzător, iar pe Raportul medical Sanador din 8.02.2018 este precizat „Fără recomandare de internare.“ În altă ordine de idei, prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. (i) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 304/2014 sunt în consonanță cu prevederile Directivei 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. Mai mult, a mai precizat faptul că, în ipoteza în care recurentul ar fi depus cererea de rambursare a contravalorii asistenței medicale transfrontaliere acordate în Germania și plătite de acesta însoțită de toate documentele justificative, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) pct. (i) coroborat cu art. 3 alin. (2) din capitolul II din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 304/2014, dacă serviciul medical de care a beneficiat s-ar regăsi printre prestațiile la care are dreptul persoana asigurată conform legislației asigurărilor sociale de sănătate, fiind decontat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, rambursarea s-ar fi făcut la nivelul tarifelor prevăzute la art. 4 din același act normativ și nu la întreaga valoare achitată de recurent. În acest sens, a susținut că dispune și art. 912 din Legea nr. 95/2006. Așadar, ținând cont de prevederile legale exprese anterior menționate, a apreciat că solicitarea recurentului privind admiterea cererii de rambursare formulate și plata sumei de 13.069 euro reprezentând contravaloarea serviciilor medicale la B din cadrul Spitalului Sf. Antoniu din Gronau, Germania, potrivit facturii fiscale nr. (...)/16.05.2018, este nefondată. În urma cererii depuse la dosarul instanței din 17.09.2019, prin care recurentul a solicitat ca CAS Mureș să precizeze cuantumul tarifului suportat de România prin sistemul de asigurări de sănătate pentru intervenția suferită - prostatectomie radicală asistată robotic, instituția pârâtă, prin Adresa nr. 53.318 din 28.10.2019, a comunicat faptul că, potrivit anexei nr. 22 și anexei nr. 23B II la Ordinul MS/CNAS nr. 397/836/2018 și Codificării medicale a bolilor în spitalele din România conform clasificării RO DRG v.1, introdusă prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.199/2011 privind introducerea și utilizarea clasificării RO DRG v.1, serviciul medical procedura de prostatectomie radical asistată robotic nu se află în pachetul de servicii medicale de bază acordate în asistența medicală spitalicească de care beneficiază în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate asigurații din România. Condiția ca serviciile medicale, medicamentele și dispozitivele medicale de care beneficiază asiguratul să se regăsească printre prestațiile la care are dreptul persoana asigurată conform legislației asigurărilor sociale de sănătate și acestea să se deconteze din fond este prevăzută de legiuitor prin art. 45 alin. (2) coroborat cu alin. (4) din H.G. nr. 304/2014, precum și art. 3 alin. (1) din capitolul II din anexă la Hotărârea Guvernului nr. 304/2014. Referitor la solicitarea recurentului privind emiterea adreselor către cele trei unități spitalicești enumerate de acesta, a apreciat că acestea nu sunt utile cauzei, întrucât, potrivit art. 229 din Legea nr. 95/2006, asigurații au dreptul la un pachet de servicii de bază în condițiile legii, aceste drepturi stabilindu-se pe baza contractului-cadru multianual, care se elaborează de CNAS în urma negocierii cu Colegiul Medicilor din România, precum și în urma consultării cu organizațiile patronale, sindicale și profesionale reprezentative din domeniul medical. Proiectul se avizează de către Ministerul Sănătății și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract-cadru. De asemenea, a mai precizat că relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract, potrivit art. 255 alin. (1) din același act normativ și că furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale încheie cu casele de asigurări contracte pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru (art. 256, iar în situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale). În ceea ce privește afirmația recurentului potrivit căreia „în prezent intervențiile robotice care se efectuează fiind decontate prin sistemul coplății, deci rezultă că acest serviciu este inclus în pachetul de servicii de bază“, a apreciat că acesta se află într-o eroare, coplata fiind definită de legiuitor la art. 221 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 95/2006. ... 4.3. Întâmpinarea depusă de intervenientul accesoriu Ministerul Sănătății Intervenientul accesoriu Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În motivarea întâmpinării a arătat că Directiva 2011/24/UE permite statului membru destinatar al acestei directive să stabilească un nivel maxim de cost al asistenței medicale transfrontaliere până la nivelul costurilor care ar fi fost suportate de statul membru dacă asistența medicală respectivă ar fi fost acordată pe teritoriul său, precum și să impună aceleași condiții, criterii de eligibilitate și formalități de reglementare și administrative pe care le-ar impune dacă asistența medicală respectivă ar fi acordată pe teritoriul său. Rezultă foarte clar că art. 3 alin. (1) lit. b) pct. (i) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 304/2014, și nu lit. a) cum greșit a menționat în cererea de chemare în judecată, literă față de care reclamantul nu are interes în susținerea acestei cereri, întrucât situația de fapt prezentată este străină de reglementarea de la lit. a) , precum și art. 3 alin. (4) și art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (iii) și (iv) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea nr. 304/2014 reprezintă o transpunere în legislația românească a Directivei 2011/24/UE, în conformitate cu art. 288 din TFUE. De asemenea directiva mai sus menționată instituie regula obținerii autorizației prealabile din partea statului afiliat, aceasta putând fi refuzată doar în anumite condiții, iar refuzul nejustificat putând fi sancționat la obligarea statului la rambursare. A mai arătat că reclamantul a invocat Hotărârea CJUE referitoare la pronunțarea unei hotărâri preliminare ce privește interpretarea art. 49 CE și a art. 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996. Or, jurisprudența menționată și-a găsit deja consacrarea în cuprinsul Directivei 2011/24/UE și implicit prin reglementările interne prin care această directivă a fost implementată, prin consacrarea în directivă a regulii potrivit căreia statul membru de afiliere poate prevedea un sistem de autorizare prealabilă pentru rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere. Reclamantul avea posibilitatea, în cazul în care considera că cererea sa de rambursare a contravalorii tratamentului efectuat în Germania a fost respinsă nelegal, să formuleze cererea de chemare în judecată a casei de asigurări de sănătate, entitatea care eliberează formularul E 112, și nu să solicite anularea unor articole din Hotărârea Guvernului nr. 304/2014 prin care au fost transpuse prevederi ale Directivei 2011/24/UE. Potrivit prevederilor art. 277 din Legea nr. 95/2006, întrucât aceasta era în vigoare atât la momentul acordării serviciilor medicale, cât și raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze dedusă judecății, casele de asigurări sunt instituții publice autonome, cu personalitate juridică distinctă, cu bugete proprii, în subordinea CNAS. Având în vedere că reclamantul din prezenta cauză a beneficiat de servicii medicale pe teritoriul Germaniei, fără autorizarea prealabilă a CAS Mureș, a apreciat că procedura de rambursare a acestor servicii medicale intră sub incidența Hotărârii Guvernului nr. 304/2014. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) , (3) , (4) și (5) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 304/2014, ca act normativ-cadru de reglementare, la solicitarea scrisă a asiguratului, a unui membru al familiei (părinte, soț/soție, fiu/fiică) sau a unei persoane împuternicite de acesta, însoțită de documente justificative traduse în limba română de către un traducător autorizat, casa de asigurări de sănătate rambursează contravaloarea asistenței medicale transfrontaliere acordate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene și plătite de acesta, la nivelul tarifelor prevăzute în actul normativ și nu la întreaga valoare achitată de către reclamant. ... ...