Decizia ÎCCJ nr. 52/2026 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența Curții Constituționale 49. În jurisprudența^3 sa, Curtea Constituțională a reținut că „prin dispozițiile Legii nr. 143/2000 (...) s-a reglementat circulația drogurilor de risc sub control național, în considerarea faptului că acestea sunt substanțe periculoase pentru viața și sănătatea oamenilor. În cadrul capitolului II al legii, «Sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național», art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 stabilește operațiunile ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii. (...)“ Din rațiuni de politică penală, legiuitorul a înțeles să incrimineze în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, alături de operațiunile enunțate expres, orice «alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept.» Stabilirea în acest mod a cuprinsului normei de incriminare reprezintă un aspect de tehnică legislativă, de competența exclusivă a legiuitorului, care nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale care consacră statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între care și principiul legalității incriminării, întrucât reglementarea infracțiunii în cauză este realizată prin lege. Contrar susținerii autorului excepției, Legea nr. 143/2000 nu folosește termeni nedefiniți, „operațiunile privind circulația drogurilor“, incriminate prin textul legal criticat, fiind clar circumstanțiate de legiuitor. Curtea a constatat, în acest sens, că nu sunt sancționate penal, prin dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, orice operațiuni privind circulația drogurilor, ci numai acelea realizate fără drept și care se referă la droguri de risc, expres nominalizate în tabelul nr. III al aceleiași legi. Așadar, Curtea a reținut că, având în vedere pericolul social pe care îl presupune, orice operațiune privind circulația drogurilor, care îndeplinește cele două condiții impuse de legiuitor, poate constitui latura obiectivă a infracțiunii reglementate de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. ^3 Decizia nr. 410/2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) , sintagma „ori alte operațiuni privind circulația drogurilor“, din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004; Decizia nr. 127/2017 referitoare la excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu referire la sintagma „ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 31 mai 2017; Decizia nr. 639/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și ale art. 274 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 februarie 2018; Decizia nr. 126/2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) , ale art. 4 alin. (1) și ale art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, precum și ale art. 1 fraza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 10 iulie 2023. Curtea reține că, într-adevăr, legiuitorul a înțeles să prevadă elementul material al laturii obiective a infracțiunii, prin enumerarea, în cuprinsul normei criticate, a unor fapte din care acesta poate fi constituit, enumerare ce nu este exhaustivă, întrucât se încheie cu sintagma „ori alte operațiuni“. La o primă evaluare, acest din urmă aspect este de natură a determina lipsa de imprevizibilitate a dispozițiilor legale criticate, ca urmare a imposibilității de a determina sfera înțelesului noțiunii de „alte operațiuni“ ce pot fi reținute ca infracțiune în domeniul traficului și consumului ilicit de droguri. Cu toate acestea, sintagmei criticate trebuie să îi fie atribuit sensul ce rezultă din ansamblul dispoziției legale din care face parte. Or, interpretând sistematic expresia „ori alte operațiuni“, în contextul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Curtea constată că aceasta este urmată de expresia „privind circulația drogurilor de risc“, ce restrânge sfera noțiunii de „alte operațiuni“ la operațiunile ce privesc circulația drogurilor de risc. Astfel, orice operațiune referitoare la circulația unor asemenea droguri, alta decât cele enumerate, în mod expres, în cuprinsul normei criticate, poate constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Așa fiind, Curtea reține că sintagma criticată este clară, precisă și previzibilă, vizând practic orice faptă de trafic de droguri de mare risc. Pentru aceste motive, prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 permit destinatarilor lor să își adapteze conduita la exigențele legii penale și sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) . ... ...