Decizia CCR nr. 718/2020Punctul 12

12. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua și ale art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reține că textul criticat pentru neconstituționalitate stabilește faptul că, în etapa procesuală a camerei preliminare, în situația particulară a cauzelor penale în primă instanță date, prin lege, în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorul de cameră preliminară este unul dintre cei trei judecători prevăzuți de art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Cu alte cuvinte, în cauzele menționate, judecata fondului se realizează nu de către un complet format dintr-un singur judecător, cum este cazul dosarelor de competența instanțelor obișnuite, ci de către un complet colegial, format din trei judecători, în condițiile în care doar unul dintre aceștia a îndeplinit rolul de judecător de cameră preliminară, soluționând etapa procesuală a camerei preliminare. În acest context, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră ca fiind relevantă împrejurarea că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul procedurii camerei preliminare, fază procesuală vizată de textul de lege criticat, ce presupune exercitarea de către judecătorul desemnat, potrivit textului criticat, a atribuțiilor stabilite de art. 3 alin. (1) lit. c) și art. 3 alin. (6) din Codul de procedură penală. Reține împrejurarea că autorul excepției susține că, în mod diferit față de compunerea completelor de judecată învestite cu soluționarea fondului cauzelor penale de competența celorlalte instanțe, alcătuite, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, dintr-un judecător unic, care îndeplinește, în prealabil, și atribuțiile funcționale de judecător de cameră preliminară, dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilesc faptul că, în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, asemenea complete cu rol de judecată în primă instanță a cauzelor penale sunt compuse din trei judecători, unul dintre aceștia îndeplinind atribuțiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (6) din Codul de procedură penală. Judecătorul de cameră preliminară apreciază că o eventuală decizie a Curții Constituționale, prin care s-ar stabili neconstituționalitatea art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ar putea produce un efect important asupra parcursului prezentei cauze, atât sub aspectul soluționării etapei procedurii camerei preliminare, cât și în privința modului de rezolvare a fondului cauzei. Aceasta deoarece, în baza dispozițiilor legale în vigoare, subsecvent verificării competenței și legalității sesizării instanței, legalității administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, precum și soluționării unor excepții specifice de către un judecător de cameră preliminară, judecata fondului cauzei urmează a se realiza de către un complet de judecată format din judecătorul de cameră preliminară și încă doi judecători, cei din urmă menționați neavând însă posibilitatea de a examina nemijlocit și de a se pronunța asupra aspectelor specifice etapei camerei preliminare, la care face referire textul criticat. Or, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 6 februarie 2018, a reținut la paragraful 27 că „probele reprezintă elementul central al oricărui proces penal“. În acest context, judecătorul de cameră preliminară reține că ceilalți doi judecători care alcătuiesc completul de judecată în primă instanță la Înalta Curte de Casație și Justiție, în etapa judecății - judecători care nu au participat la soluționarea camerei preliminare -, nu se mai pot pronunța în etapa a treia a procesului penal asupra aspectului fundamental dat de probațiunea administrată în cursul urmăririi penale, deși punctul lor de vedere ar fi putut fi diferit de cel exprimat de judecătorul de cameră preliminară. În aceste condiții, opinia judecătorului de cameră preliminară cu privire la constituționalitatea textului criticat pentru neconstituționalitate este în sensul că aceste dispoziții nu respectă exigențele impuse de legea fundamentală, excepția invocată fiind întemeiată. Persoanele implicate în proceduri penale au dreptul de a fi judecate cu respectarea principiului referitor la liberul acces la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a principiului nemijlocirii, pentru a putea formula, în mod eficient, cereri de probe, excepții, apărări și concluzii. Sub un prim aspect, judecătorul de cameră preliminară apreciază că dispozițiile criticate, prin coroborare cu cele ale art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și în contrast cu textul art. 54 alin. (1) din aceeași lege, nu respectă exigențele constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Dispozițiile criticate încalcă principiul nemijlocirii, care stabilește că, într-o cauză penală, datorită gravității acuzațiilor și seriozității consecințelor acesteia, hotărârea trebuie pronunțată de judecătorii care au fost prezenți pe tot parcursul procedurii și nu doar magistratul care a îndeplinit atribuțiile de judecător de cameră preliminară, ci toți membrii completului de judecată învestit cu soluționarea fondului unei cauze penale trebuie să aibă posibilitatea de a soluționa, în mod direct, orice aspecte invocate de acestea în cadrul procedurii camerei preliminare, cu atât mai mult cu cât funcția de judecată a fondului nu este incompatibilă cu cea de judecător de cameră preliminară. Sub un al doilea aspect, judecătorul de cameră preliminară constată că textul criticat încalcă principiul egalității în drepturi, consacrat de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. Prin textul de lege criticat se creează o situație discriminatorie pentru inculpații judecați în primă instanță de către instanța supremă, în sensul că, în cazul acestora, deși completele care judecă în primă instanță cauzele penale sunt compuse din trei judecători, numai unul dintre aceștia a exercitat atribuțiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (6) din Codul de procedură penală, pe când în cazul inculpaților judecați în cauzele penale de competența instanțelor obișnuite, completele de judecată învestite cu soluționarea fondului sunt alcătuite, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, dintr-un judecător unic, care îndeplinește, în prealabil, și atribuțiile funcționale de judecător de cameră preliminară. Prin urmare, în cazul celor din urmă menționați inculpați, nu există riscul unei încălcări a principiului nemijlocirii, deoarece același magistrat care a exercitat atribuțiile specifice camerei preliminare, verificând legalitatea actului de sesizare, a actelor efectuate de organele de urmărire penală și a administrării probelor, va realiza și activitatea de judecată a fondului cauzei în baza probelor referitor la legalitatea cărora s-a pronunțat în mod direct și nemijlocit, cu respectarea și asumarea tuturor consecințelor ce decurg din soluțiile pronunțate asupra excepțiilor invocate și legalității rechizitoriului. Sub un al treilea aspect, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 802 din 5 decembrie 2017, în cadrul căreia, între altele, instanța de contencios constituțional a constatat că soluția legislativă cuprinsă în textul art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluționarea cererilor și excepțiilor formulate ori excepțiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate“ este neconstituțională, deoarece textul de lege menționat limitează mijloacele de probă ce pot fi administrate în procedura de cameră preliminară, în vederea verificării legalității administrării probelor, doar la „înscrisurile noi prezentate“ și, în acest mod, „limitează exercițiul procesual al judecătorului de cameră preliminară, independența acestuia în realizarea actului de justiție, pe de o parte, și încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al părților și persoanei vătămate, în componenta sa referitoare la egalitatea armelor, pe de altă parte“. În consecință, judecătorul de cameră preliminară opinează în sensul necorespondenței dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 cu Legea fundamentală, iar, în raport de argumentele menționate anterior, apreciază că și dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 304/2004 sunt neconstituționale. ...