Decizia ÎCCJ nr. 332/2025 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 47. Instanțele consultate au comunicat trei hotărâri judecătorești definitive care implică chestiunile de drept ce formează obiectul prezentei sesizări. ... 48. La nivelul unei curți de apel a fost pronunțată o decizie definitivă prin care s-a reținut că includerea a 12 ore din repausul zilnic în repausul săptămânal de 48 de ore acordat, de regulă, în alte zile decât sâmbăta și duminica nu împiedică realizarea, în mod real, a finalității repausului săptămânal, aceea de a oferi salariatului posibilitatea de refacere a forței de muncă și de recreere, după mai multe zile de lucru. De asemenea, curtea a constatat că, având în vedere că intenția angajatorului a fost de acordare a repausului săptămânal la o frecvență obișnuită, iar nu cumulat, precum și faptul că reclamanții au avut un repaus de 48 de ore săptămânal, acest repaus trebuie considerat repausul săptămânal prevăzut de art. 137 alin. (1) și(2) din Codul muncii. ... 49. La nivelul altei curți de apel au fost pronunțate două hotărâri definitive, prin care au fost reținute următoarele: a) într-o primă hotărâre s-a apreciat că situația reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 137 alin. (4) din Codul muncii, compensațiile prevăzute de art. 137 alin. (5) din codul menționat putând fi acordate doar în ipoteza în care efectuarea cumulată a zilelor de repaus săptămânal s-a realizat în condițiile alin. (4) , și anume cu autorizarea din partea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților; b) într-o a doua hotărâre s-a reținut încălcarea de către angajator a dispozițiilor art. 137 alin. (4) din Codul muncii, întrucât angajatul nu a beneficiat de repausul săptămânal de 48 de ore consecutive după ce a prestat ore de muncă sâmbăta și duminica, în aceste condiții, drepturile salariale cuvenite reclamantului fiind cele prevăzute de art. 137 alin. (5) din Codul muncii, teza finală. ... 50. Din punctele de vedere comunicate de cinci tribunale sau conturat următoarele opinii: – a) sub aspectul duratei minime, „perioada de activitate continuă“ prevăzută de dispozițiile art. 137 alin. (4) din Codul muncii se referă la minimum 6 zile lucrate, pentru că, într-o săptămână, care are 7 zile calendaristice, 5 zile sunt de lucru și 2 zile sunt de repaus săptămânal conform art. 113 din Codul muncii; b) „perioada de activitate continuă“ se întrerupe exclusiv prin acordarea repausului săptămânal, al cărui scop este refacerea capacității de muncă după o săptămână de lucru, și nu prin acordarea repausului zilnic la care se referă art. 115 alin. (2) din Codul muncii (de 24 de ore), care este destinat exclusiv pentru refacerea capacității de muncă după un program normal de lucru de 12 ore pe care îl au salariații din unele sectoare de activitate; ... – a) minimul numărului de zile la care se referă legiuitorul în cadrul art. 137 alin. (4) din Codul muncii nu poate fi decât de 10 zile lucrătoare, perioada putând ajunge până la maximul de 14 zile. La fiecare 5 zile lucrate se naște, în mod automat, dreptul la un repaus de două zile, indiferent din ce zi a săptămânii începe activitatea, iar acordarea cumulată a două repausuri nu este justificată decât după 10 zile lucrate; b) caracterul continuu al activității prestate poate fi întrerupt prin acordarea oricărei perioade de repaus care excedează repausului zilnic, indiferent de durata acesteia; ... – o perioadă de 10 zile de activitate continuă poate interveni în cazurile prevăzute de art. 137 alin. (2) din Codul muncii când repausul săptămânal se acordă în alte zile decât sâmbătă și duminică, perioadă ce va fi urmată de un repaus de 48 de ore consecutive, iar o perioadă de muncă cuprinsă între 11 și 14 zile calendaristice va fi urmată de 96 de ore de repaus, depășirea intervalului maximal temporal posibil între două repausuri săptămânale va atrage aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (4) din Codul muncii chiar dacă nu s-a atins maximul perioadei de referință derogatorii și chiar dacă nu sunt îndeplinite cerințele extrinseci (autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și acordul sindicatului). În acest sens, încălcarea perioadei de referință legale de 7 zile dă dreptul salariatului la aplicarea normei de protecție instituite de art. 137 alin. (5) din Codul muncii, perioada de activitate continuă fiind de maximum 14 zile și acoperind și situațiile intermediare, ce nu se înscriu în prevederile art. 137 alin. (2) din Codul muncii; ... – perioada de activitate continuă se întrerupe și prin acordarea oricărei perioade de repaus care excedează repausului zilnic de 24 de ore corespunzătoare unei ture de 12 ore. ... ... 51. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...