Decizia ÎCCJ nr. 416/2025 (HP)Punctul VI

VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept + Dosarul nr. 6.608/315/2024 (Sesizarea nr. 1.237/1/2025) 30. Potrivit punctului de vedere exprimat de instanța de trimitere: – în ceea ce privește prima chestiune de drept, prescripția poate fi invocată doar în cadrul contestației la executarea silită însăși în condițiile art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, dat fiind faptul că prescripția stinge însuși dreptul de a obține executarea silită, și nu continuarea executării silite. Sub aspect terminologic, actuala reglementare vizează dreptul de a obține executarea silită spre deosebire de vechea reglementare care viza dreptul creditorului de a cere executarea silită. În lumina acestor considerații trebuie avute în vedere prevederile art. 626 din Codul de procedură civilă ce reglementează obligația statului de a asigura, prin agenții săi, executarea în mod prompt și efectiv a titlurilor executorii. Sunt invocate și prevederile art. 626 și art. 707 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Tribunalul apreciază că natura juridică a prescripției dreptului de a obține executarea silită trebuie decelată în acord cu efectul pe care îl produce această sancțiune. Prin prescripție este sancționată pasivitatea creditorului în efectuarea demersurilor necesare obținerii executării silite a titlului pe care îl deține, în timp ce lipsa de stăruință a creditorului în activitatea de executare silită este sancționată de legiuitor cu perimarea executării silite, conform art. 697 din Codul de procedură civilă, în privința căreia legiuitorul a înțeles să stabilească reguli exprese, sancționând pasivitatea creditorului aflat în culpă atunci când nu îndeplinește un act sau un demers solicitat în scris de către executorul judecătoresc. În acest context legislativ în care legiuitorul a înțeles să definească pasivitatea creditorului în cadrul activității de executare silită și să o sancționeze cu desființarea actelor de executare silită, ca urmare a intervenirii perimării de drept, incidența unei prescripții a dreptului de a continua executarea silită pe motivul pasivității creditorului, care nu a mai efectuat acte, nu este în acord cu dispozițiile legale ce guvernează această sancțiune. Legiuitorul a prevăzut în mod expres instituția reluării executării silite, conform art. 705 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instituind un moment cert de la care curge noul termen de prescripție a dreptului de a obține executarea silită. În sensul intervenirii unei prescripții a dreptului de a continua executarea silită, incidentele care pot apărea în cursul prescripției, reglementate de prevederile art. 708 și 709 din Codul de procedură civilă, respectiv suspendarea și întreruperea, generează accepțiunea unei prescripții a dreptului de a continua executarea silită, care poate fi invocată în raport cu fiecare act de procedură efectuat de executor, astfel încât aceste incidente să își găsească eficiența; ... – în ceea ce privește cea de-a doua chestiune de drept, accepțiunea termenului „act de executare“ la care face referire art. 709 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă trebuie să aibă în vedere scopul și efectul produs de fiecare caz legal de întrerupere în concordanță cu scopul și efectul pe care îl produce prescripția dreptului de a obține executarea silită. Textul legal instituie întreruperea cursului prescripției în cazul actelor începătoare de executare, precum cererea de executare, cererea de intervenție și cererea de reluare, respectiv în cazul unui act voluntar de executare sau al recunoașterii, care reprezintă acte de executare propriu-zisă. Din economia textului legal privit în ansamblul său rezultă că actul de executare prevăzut de norma supusă lămuririi privește un act de executare propriu-zisă și efectivă a debitorului. O interpretare în sensul că orice act de procedură întocmit de executorul judecătoresc pe parcursul executării silite, denumit act de executare conform activității de executare în cadrul căreia este realizat, produce o întrerupere a cursului prescripției nu este în acord cu scopul și efectul produs de prescripția dreptului de a obține executarea silită. Se are în vedere în acest sens și faptul că suspendarea și întreruperea cursului prescripției sunt remedii create de legiuitor pentru a înlătura efectul extinctiv al prescripției atunci când intervin cauze obiective care împiedică titularul dreptului de a-și exercita dreptul (în cazul suspendării) ori când titularul a făcut anumite acte pentru realizarea dreptului său, dar nu a ajuns la o realizare deplină (în cazul întreruperii). ... ... + Dosarul nr. 6.607/315/2024 (Sesizarea nr. 1.238/1/2025) 31. În cadrul Dosarului nr. 6.607/315/2024, instanța de trimitere a formulat un punct de vedere identic cu cel redat la paragraful 30. ... ...