Decizia CCR nr. 315/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „folos patrimonial“ din cuprinsul art. 301 alin. (1) din Codul penal este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, fiind contrară dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Se arată că în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate sintagma „folos patrimonial“ a fost asimilată noțiunii de „venit“, aspect care a dus la pronunțarea unei soluții de condamnare a sa, în locul soluției de achitare. Se face trimitere la sensul noțiunilor de „venit“ și „folos“ prevăzute în Dicționarul explicativ al limbii române, arătându-se că limba oficială în România este limba română. Se arată că sintagma „folos patrimonial“ din cuprinsul textului criticat este, totodată, contrară dispozițiilor art. 2 din Codul de procedură penală referitor la legalitatea procesului penal, precum și prevederilor art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Autorul susține că sensul stabilit în Dicționarul explicativ al limbii române pentru sintagma „folos patrimonial“ nu coincide cu cel al noțiunii de „venit“, astfel cum a stabilit instanța de judecată în cauza care face obiectul prezentei excepții. Se face trimitere la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, cu referire la principiul legalității și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikliği împotriva Turciei, paragraful 70). Pentru aceleași motive, se susține încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, arătându-se că dreptul la un proces echitabil presupune aplicarea legii, în timp ce aspectele mai sus invocate semnifică o încălcare a acesteia. ...