Decizia CCR nr. 312/2020Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „până la concurența valorii probabile a acestora“ din cuprinsul dispozițiilor art. 249 alin. (5) din Codul de procedură penală este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, conferind un caracter ambiguu textului criticat. Se susține că legea nu prevede un criteriu obiectiv de calcul al valorii probabile a pagubei comise prin săvârșirea infracțiunii și al cheltuielilor judiciare, aspect ce creează premisele unor interpretări subiective și ale unor abuzuri privind instituirea unor măsuri asigurătorii. Se arată că lipsa de previzibilitate și predictibilitate a dispozițiilor legale criticate conduce la situații care nu pot fi anticipate de către persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, cum este cea a instituirii unor măsuri asigurătorii pe criterii arbitrare, ce pot determina falimentul suspectului sau al inculpatului persoană juridică. Se susține că din modul în care este interpretată și aplicată sintagma „până la concurența valorii probabile a acestora“ de către organele judiciare rezultă că există o modalitate de calcul al acestei valori cunoscută doar de către procurorul de caz și de către judecător, dar care nu este cunoscută de persoana acuzată de săvârșirea infracțiunii, căreia i se impută acest prejudiciu. Se susține, totodată, că dispozițiile legale criticate sunt deficitare din perspectiva lipsei lor de corelare cu alte prevederi legale din cuprinsul Codului penal, al Codului de procedură penală sau al legilor speciale, lipsă de corelare ce generează confuzii, incertitudine și dificultăți în interpretarea și aplicarea lor. Se susține că, pentru aceste motive, prevederile art. 249 alin. (5) din Codul de procedură penală încalcă dreptul de proprietate privată, provocarea unui prejudiciu prin săvârșirea unei infracțiuni putând fi reținută de procuror în mod arbitrar, în funcție de aprecieri subiective, fără aplicarea unor criterii de evaluare a respectivelor prejudicii. Se arată că, în lipsa unor dispoziții legale exprese referitoare la modalitățile de evaluare a prejudiciului produs prin săvârșirea unei infracțiuni, instanța competentă să verifice temeinicia și legalitatea instituirii măsurilor asigurătorii nu dispune de instrumentele necesare efectuării unui control juridic efectiv, procurorul fiind singurul în măsură să stabilească valoarea prejudiciului, fără un control judecătoresc în această privință. ...