Decizia CCR nr. 52/2020Punctul 9

9. Instanța mai arată că dispozițiile speciale privind faza de executare a hotărârilor penale sunt prevăzute în art. 598 alin. (1) lit. d) din capitolul IV - Dispoziții comune al titlului V - Executarea hotărârilor penale din Codul de procedură penală. Potrivit acestui text legal, o persoană condamnată poate face contestație împotriva executării hotărârii penale dacă este incidentă o cauză de micșorare a pedepsei. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că solicitarea condamnatului Mohammad Munaf privind deducerea, din pedeapsa de 10 ani închisoare în executarea căreia se află, a perioadei de detenție executate în statul Irak, respectiv din data de 23 mai 2005 până la data de 4 martie 2011, se încadrează, în drept, în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Pentru a se putea deduce, însă, perioada executată în străinătate, instanța trebuie să recunoască hotărârea penală străină, ceea ce contravine dispozițiilor art. 136 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004, care statuează în mod expres că hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută și pusă în executare atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. Astfel, deși art. 140^1 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 stabilește că, în situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) (care reglementează recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei), lipsa unui tratat nu împiedică recunoașterea hotărârii judecătorești străine, dacă aceasta se dovedește necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa; cu toate acestea, în teza finală a acestui articol se statuează, în mod expres, că dispozițiile art. 131 alin. (1) , art. 132 și ale art. 136 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. De asemenea instanța susține că art. 140^1 alin. (2^1) din Legea nr. 302/2004 limitează, în concordanță cu prevederile alin. (3) al aceluiași articol, recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, de pronunțarea unei hotărâri de condamnare, respectiv de executarea în întregime a unei pedepse sau considerarea ca fiind executată în statul străin. În acest sens, alin. (2^1) al art. 140^1 din Legea nr. 302/2004 prevede în mod expres că recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv. Așadar, o hotărâre judecătorească străină nu va putea fi recunoscută atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale, nici măcar în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, cum ar fi deducerea perioadei de arest preventiv. ...