Decizia CCR nr. 52/2020Punctul 25

25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată mai întâi, cu referire la situația de fapt reținută în Încheierea de sesizare, că, printr-o sentință definitivă prin neapelare, pronunțată în anul 2008, autorul excepției a fost condamnat în România la o pedeapsă de 10 ani închisoare, fiind încarcerat la data de 27 august 2015, când a fost predat din Irak. Susținând că, pentru aceleași fapte, instanțele din Republica Irak au pronunțat o soluție finală de achitare, la data de 3 martie 2011, în Cauza cu nr. 377/C1/2011, pentru lipsa probelor (după ce prin sentința pronunțată în primă instanță se dispusese condamnarea sa la trei pedepse cu moarte prin spânzurare), autorul excepției a încercat recunoașterea în România a soluției de achitare din Irak, pentru a obține deducerea perioadei de detenție în care s-a aflat în statul Irak, între 23 mai 2005 și 4 martie 2011, din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicate în România. ...