Decizia CCR nr. 26/2020Punctul 27

27. Referitor la prima obligație, se arată că, așa cum reiese din comunicatul oficial al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, aspectele care au fost „făcute publice“ de către ministrul justiției au fost de fapt comunicate de îndată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism familiei implicate și, așa cum precizează și organul de urmărire penală, nu au avut caracter confidențial. Prin urmare, se observă că nu se identifică o obligație legală a ministrului justiției în sensul reținut de către autorul sesizării. Referitor la a doua obligație, în privința aspectelor de politică externă invocate, se constată că atribuțiile constituționale ale Consiliului Superior al Magistraturii nu prevăd niciun element de politică externă, în timp ce, conform art. 102 alin. (1) , Guvernul este cel care „asigură realizarea politicii interne și externe a țării“. În acest sens, fără a exclude din demersul de realizare a politicii externe o conlucrare a tuturor factorilor interesați, se apreciază că Legea fundamentală nu conferă Consiliului Superior al Magistraturii nicio prerogativă în sens juridic, din perspectiva aspectelor de politică externă. În consecință, este exclusă crearea premiselor unui conflict juridic între Consiliul Superior al Magistraturii și orice altă autoritate publică, inclusiv ministrul justiției, pe teme de politică externă, și, cu atât mai puțin, existența unui conflict juridic de natură constituțională între cele două autorități. ...