Decizia CCR nr. 637/2019Punctul 6

6. Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că susținerile autorului excepției sunt nefondate. Apreciază că sintagmele criticate sunt redactate cu suficientă claritate, formularea largă fiind utilizată pentru a acoperi orice încălcare a atribuțiilor de serviciu prevăzute de legi, regulamente, fișe ale postului, care are urmarea imediată prevăzută de lege. Arată că textul criticat permite, în realitate, oricărui destinatar să își regleze comportamentul prin raportare la atribuțiile sale concrete de serviciu, dar și instanțelor să analizeze, în raport cu aceleași atribuții de serviciu ale persoanei acuzate, dacă acestea au fost respectate sau nu, în urma pretinderii ori primirii de bani sau alte foloase. Cu referire la principiul previzibilității legii apreciază că dispozițiile criticate descriu în mod clar și concis conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, cu referire la îndatoririle de serviciu, și, totodată, sunt apte să permită tuturor participanților în procesul penal să își valorifice drepturile pe care le au pe tot parcursul procedurilor penale, în mod echitabil. Din această perspectivă, dispozițiile legale criticate permit desfășurarea unui proces echitabil, cu garantarea respectării drepturilor prevăzute în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reține, de asemenea, că modul de interpretare a acestor termeni, care se regăsesc și în vechea reglementare, într-o formă identică, nu a pus probleme din punctul de vedere al previzibilității legii. În concluzie, având în vedere paleta foarte largă de posibilități în care îndatoririle de serviciu se pot sau nu îndeplini, consideră că organul judiciar este competent să aprecieze în ce măsură acestea au fost afectate prin fapta de luare de mită ce a fost comisă, în raport cu particularitățile concrete ale cauzei, respectiv în raport cu circumstanțele de fapt. ...