Decizia CCR nr. 528/2019Punctul 19

19. Distinct de cele statuate prin Decizia nr. 858 din 18 decembrie 2018, Curtea reține că, într-adevăr, legea penală nu definește noțiunile de „folos nepatrimonial“ și „folos patrimonial“, aspect ce denotă faptul că intenția legiuitorului a fost aceea de a conferi expresiilor anterior menționate sensul ce rezultă din înțelesul uzual al termenilor din care sunt compuse (a se vedea Decizia nr. 388 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 23 septembrie 2019, paragraful 37). Astfel, dacă prin „folos patrimonial“ se înțelege, așa cum s-a reținut prin decizia anterior menționată, un câștig direct evaluabil în bani, sensul sintagmei „folos nepatrimonial“ este cel opus, de câștig neevaluabil în bani. Aceste aspecte nu sunt însă de natură a determina lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a prevederilor art. 207 alin. (1) și (3) din Codul penal, acestea permițând destinatarului legii penale să își adapteze conduita la exigențele ce rezultă din aceasta și să prevadă cu claritate consecințele încălcării ei. Prin urmare, textele criticate sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) , precum și cu principiul legalității incriminării, prevăzut la art. 7 din Convenție. Așa fiind, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia caracterul neclar al textului de lege criticat determină pronunțarea de către instanțe a unor soluții diferite, aspect ce creează discriminare între persoanele care săvârșesc infracțiuni de șantaj. ...