Decizia CCR nr. 858/2018Punctul 16

16. Referitor la sintagma „în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial“ din cuprinsul dispozițiilor art. 207 alin. (3) din Codul penal, Curtea a reținut că aceasta indică, în mod explicit, faptul că infracțiunea de șantaj, în forma prevăzută prin textul criticat, este săvârșită cu intenție directă, respectiv în vederea dobândirii unui folos de către subiectul activ al infracțiunii sau de către o altă persoană. Acest folos poate să provină de la orice persoană, nu doar de la cea constrânsă, întrucât scopul infracțiunii nu este cel de lezare a victimei, ci are în vedere procurarea respectivului beneficiu. În mod evident, folosirea de către legiuitor a cuvântului „patrimonial“, în cuprinsul sintagmei criticate, denotă caracterul direct evaluabil în bani al respectivului folos, care, de altfel, deosebește forma de bază a infracțiunii de șantaj, reglementată de art. 207 alin. (1) din Codul penal, de cea agravată, prevăzută la alin. (3) al aceluiași articol. Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că dispozițiile art. 207 alin. (3) din Codul penal sunt clare, precise și previzibile, nefiind de natură a încălca prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție (paragrafele 17 și 18). ...