Decizia CCR nr. 440/2019Punctul 8

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat, asemănător prin efecte caracterului devolutiv al recursului, este urmarea dispozițiilor facultative ale căii de atac folosite de partea nemulțumită de soluția autorității contractante în procedura de achiziție publică. Interdicția ca în această fază/etapă să se schimbe calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, precum și să se facă cereri noi, nu îngrădește posibilitatea părților în proces de a formula noi pretenții pe calea unei acțiuni separate, iar în acest nou cadru de a beneficia de toate garanțiile ce caracterizează dreptul la apărare, respectiv dreptul la un proces echitabil. Limitarea posibilităților de administrare a probelor noi în faza procesuală reglementată prin art. 29 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, după ce s-a judecat fondul cauzei cu posibilități largi de administrare a tuturor probelor pertinente, este rațională și necesară în organizarea sistemului căilor de atac atât pentru asigurarea cerințelor de celeritate, prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sub forma de termen rezonabil, cât și pentru stimularea părților din proces pentru a fi diligente în formularea cererilor de probe și în administrarea acestora în faza judecății în fond și în cea a recursului, în scopul soluționării litigiului aflat în aceste faze. Neexistând stabilită o interdicție în privința sesizării directe a instanțelor de judecată, persoanele pot recurge la această sesizare. În sprijinul acestei concluzii vin și trebuie reținute prevederile art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora „instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ“. De altfel, dispozițiile Legii nr. 101/2016 nu fixează imperativ urmarea căii de atac administrativ-jurisdicționale, ci o prevăd ca posibilitate de care poate beneficia persoana care se consideră vătămată. Împrejurarea că, în această materie, legea a prevăzut două căi alternative prin care persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice poate contesta actul respectiv nu este de natură a contraveni principiului constituțional al accesului liber la justiție. Existența acestei posibilități procesuale prevăzute de textul criticat nu împiedică respectiva persoană să apeleze la calea de atac judiciară, la instanțele de judecată, în măsura în care apreciază că aceasta îi servește mai bine interesele. Prin urmare, se precizează că procedură de soluționare a prezentei cauze, precum și întreaga procedură de judecată se întemeiază chiar pe dispozițiile art. 126 din Constituție, context în care se menționează jurisprudența Curții Constituționale cu privire la legitimitatea constituțională a procedurilor administrativ-jurisdicționale. ...