Decizia CCR nr. 425/2019Punctul 6

6. Pe de altă parte, în condițiile în care prin înregistrarea sa ca persoană fizică autorizată contribuabilul este transparent față de organele fiscale în ceea ce privește veniturile sale, organele fiscale pot recalifica o activitate independentă într-una dependentă, în pofida art. 17 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, în ipoteza în care angajatorul de facto nu poate să plătească contribuțiile stabilite de stat. Or, dreptul de proprietate, inclusiv în cazul sumelor de bani pe care lucrătorii ar trebui să le încaseze ca urmare a prestării unei munci dependente, este protejat de Constituție și ar trebui să primeze față de orice dispoziții care anihilează posibilitatea exercitării sale. Dispozițiile art. 17 alin. (3) sunt suficient de neclare pentru a crea confuzii în practică. Acest text prevede că persoana fizică autorizată nu este considerată angajată a unor terțe persoane cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă. Or, noțiunea de colaborare ar trebui în mod normal să sugereze faptul că există o legătură juridică echilibrată între cele două părți și niciuna dintre acestea nu se află în subordinea celeilalte. Cu toate acestea, alin. (3) al art. 17 debutează prin fixarea cadrului de aplicabilitate a normei juridice, și anume situația în care persoana fizică autorizată s-ar afla într-un raport juridic în care ar putea fi considerată angajată, pentru ca apoi să specifice faptul că această persoană de fapt colaborează cu angajatorul său. În mod evident, în fapt, o persoană nu poate fi atât într-o relație de subordonare, cât și într-o poziție de egalitate cu cealaltă parte. Dacă s-ar admite că acest text instituie, de fapt, o excepție de la regulile de dreptul muncii, ar însemna că „el sfidează ordinea juridică firească“, ceea ce determină un alt motiv de neconstituționalitate, respectiv încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează materia dreptului muncii. Mai mult, prin instituirea unei asemenea excepții de la regulile Codului muncii sunt nesocotite prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție. Astfel, o ordonanță de urgență aprobată printr-o lege ordinară extinde sau restrânge sfera de aplicabilitate a unei legi organice, încălcându-se ierarhia normelor juridice. Într-o astfel de situație, „interpretarea chestiunilor ce țin de raporturile juridice de dreptul muncii trebuie să rămână apanajul exclusiv al normelor de dreptul muncii“. ...