Decizia CCR nr. 409/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului Viorel Roș, care susține că, în realitate, instanța de judecată a criticat nu numai dispozițiile art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, ci și pe cele de la lit. b) din cuprinsul articolului menționat, potrivit cărora instanța respinge acordul de recunoaștere a vinovăției dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau cu periculozitatea infractorului. Invocă, în acest sens, prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care statuează că, în caz de admitere a excepției, Curtea se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare. Astfel, consideră că dispozițiile alin. (1) al art. 485 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care nu permit instanței învestite cu judecarea acordului de recunoaștere a vinovăției să intervină asupra pedepsei cu privire la care procurorul și inculpatul au ajuns la un acord. Susține că dispozițiile art. 485 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității și ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției prin instanțele judecătorești prevăzute de lege, întrucât lipsesc de substanță însăși funcția judiciară, în componenta sa care vizează individualizarea pedepsei, impunând judecătorului să consfințească exclusiv soluția cu privire la care procurorul și inculpatul au ajuns la un acord. De fapt, nici măcar procurorul de caz nu este cel care negociază acordul, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției se stabilesc prin avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior. Arată, totodată, că dispozițiile lit. a) și b) ale art. 485 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, dar din perspectiva altor critici, argumentele pe care se fundamentează prezenta excepție de neconstituționalitate fiind substanțial diferite de cele analizate de Curte prin deciziile nr. 893 din 17 decembrie 2015, nr. 690 din 24 noiembrie 2016 și nr. 350 din 11 mai 2017, prin care au fost respinse ca neîntemeiate criticile acolo formulate. Menționează că, de altfel, prin Decizia nr. 893 din 17 decembrie 2015, paragraful 31, Curtea a reținut că prevederile art. 485 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală sunt lacunare. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 485 alin. (1) din Codul de procedură penală și depune note scrise. ...