Decizia CCR nr. 452/2018Punctul 6

6. Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) și art. 52 din Constituție, autorul obiecției de neconstituționalitate susține că art. unic pct. 5 din legea criticată, în forma anterioară reexaminării - care introduce alin. (5^1) în art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 - prevede următoarele: „Demiterea din funcție se face de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor, pe baza unui raport comun al comisiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) . Raportul se publică pe paginile de internet ale Camerei Deputaților și Senatului și se comunică persoanei demise“. Referitor la această problematică, în cererea de reexaminare formulată de Președintele României s-a arătat faptul că „legea nu prevede (...) niciun remediu efectiv, așa cum expres impune Directiva (2002/21/CE). Presupunând că demiterea ar fi dispusă printr-o hotărâre a Parlamentului, precizăm că hotărârile, ca acte individuale ale Parlamentului, nu pot fi atacate în justiție pentru a ne putea afla în prezența unui remediu efectiv“. Față de această critică, în procedura de reexaminare a legii, Parlamentul a modificat textul de la art. unic pct. 5 din legea criticată. Se susține că modul în care este reglementată procedura de demitere din funcție a președintelui și vicepreședintelui ANCOM este contrară atât dispozițiilor art. 76 din Constituție, cât și celor ale art. 21 alin. (1) și (2) , respectiv art. 52 din Constituție, întrucât din analiza sistematică a dispozițiilor legii criticate nu rezultă dacă și conform cărei proceduri persoana care se consideră vătămată prin actul de demitere din funcție se poate adresa unei instanțe de judecată. Astfel, în această situație, a unui act de autoritate individual, adoptat în temeiul legii (hotărârea Parlamentului), legiuitorul nu prevede niciun remediu efectiv pentru a proteja persoana vătămată ca urmare a existenței unui viciu de nelegalitate al respectivului act de demitere. Desigur, se poate considera că hotărârile Parlamentului sunt acte juridice care pot fi atacate la Curtea Constituțională, însă la fel de adevărat este și faptul că persoana vizată de o eventuală hotărâre de demitere din funcția de conducere de la ANCOM nu este subiect de sezină în fața Curții Constituționale. Totodată, nu s-ar putea reține argumentul conform căruia actul de demitere din funcție este un act exceptat de la controlul în contencios administrativ, întrucât face parte din finele de neprimire prevăzute la art. 126 alin. (6) din Constituție. Art. 126 alin. (6) se referă doar la actele de comandament militar și la actele autorităților publice în raporturile acestora cu Parlamentul, iar nu la actele administrative, de autoritate, ale Parlamentului însuși. În aceste condiții se susține că legea criticată încalcă prevederile privind dreptul la un proces echitabil, reglementat în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, precum și dreptul de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, prevăzut de art. 52 din Constituție. ...