Decizia CCR nr. 336/2018Punctul 9

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 231 alin. (2) cu referire la art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) teza a doua din Codul penal este neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul - în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege - a renunțat pentru anumite infracțiuni, riguros selecționate, la principiul oficialității procesului penal și a lăsat la alegerea părților/subiecților procesuali principali necesitatea intervenirii organelor judiciare pentru soluționarea conflictului de drept penal sau pentru continuarea exercitării acțiunii penale. Consideră că prevederea posibilității împăcării - cu consecința stingerii acțiunii penale, care constituie o excepție de la regula generală a oficialității procesului penal - nu este contrară drepturilor și intereselor părților/subiecților procesuali principali și nu contravine principiului garantării dreptului de proprietate privată, fiind, din contră, o expresie a dreptului oricărei persoane de a dispune de proprietatea sa. Constituția garantează proprietatea privată, aceasta fiind ocrotită, în mod egal, de lege, indiferent de titular, atât prin mijloace de drept civil, cât și, în ultimă instanță, prin mijloace de drept penal, printre care se numără și incriminarea faptei de furt. Posibilitatea împăcării în cazul comiterii infracțiunii de furt nu elimină protecția proprietății private, garantată prin Constituție. Împăcarea oferă părților/subiecților procesuali principali posibilitatea de a dispune de acțiunea penală în cazurile în care legiuitorul a apreciat că, având în vedere gradul redus de gravitate a faptei și condițiile săvârșirii ei, scopul de reeducare urmărit prin norma penală poate fi atins și fără pronunțarea unei pedepse în cauză. Consideră că dispozițiile privind împăcarea exprimă principii de politică penală democratice și umaniste în legătură cu soluționarea conflictelor de drept penal, având în vedere că lăsarea la alegerea părților/subiecților procesuali principali a posibilității înlăturării răspunderii penale prin împăcare constituie calea cea mai sigură și temeinică de aplanare a conflictului de drept penal, fapt confirmat de practică. De altfel, potrivit Legii fundamentale, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului penal, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, precum și reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, aspect care nu este de natură a limita rolul constituțional al Ministerului Public, acela de apăra interesele generale ale societății și ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. ...